RSS

Arhive pe etichete: in my face

Azi am servit draci de toate culorile!

Cum nu se poate să treacă timpul fără să nu trăiesc câte un episod telenovelistic, făcut poate chiar de mâna mea. Așadar, povestea începe cu un țrrr de telefon(luna amară,unghii de drac):

O voce groasă de bărbat: Bună ziua?domnișoara…?…ați aplicat pt….?
Adriana:Da
Serrenis: ieyyyy m-au sunat pt. un job!!!
Vocea groasă: interviul e astăzi la ora 18 la Hotel….
Serrenis:?! E ora 12, nu e în localitate…
Adriana: Din păcate nu pot ajunge azi…
Serrenis: numai dacă se teleportează, pffff
Adriana: dacă se poate reprograma, chiar și mâine dimineață, nu contează ora
Vocea groasă: Da, azi e interviul la ora 18, dar dacă se mai fac interviuri vă anunțăm noi.
Adriana: Vă mulțumesc, la revedere!
Adrina, Adnana: wtf?????ce pana penelor a fost asta? Bine că nu a sunat cu jumătate de oră înainte de interviu!
Serrenis: e interviu colectiv? De e bătută în cuie ora? Nu se mai cade la un ”acord”comun privind programarea unui interviu??

Acum, eu și celelalte eu-uri, nu mai înțelegem nimic, credeam (se pare prost) că un interviu nu se programează în aceeași zi în care a fost contactat candidatul( e a doua oară când o pățesc). Ok, recunosc că caut job, dar asta nu înseamnă că nu mai fac nimic altceva decât să aștept telefonul angajatorilor, adică am și eu o viață(mai mult sau mai puțin), mai fac câte o treabă de muritor ordinar și pe deasupra îmi place să îmi planific(din timp) activitățile, mai ales când vine vorba de un interviu, pt. care se presupune că trebuie să te pregătești oleacă.
Știu că perioada actuală e una foarte grea, știu că locurile de muncă nu sunt pe toate gardurile, știu că angajatorii au de unde alege, iar mulți viitori angajați sunt la degetul lor mic, dar chiar așa?
Singura explicație care mi se pare mai plauzibilă este că joburile pentru care am aplicat sunt fakejobs (cum numai eu știu să le găsesc) și prin urmare nici recrutarea nu este una eficientă și profesionalistă. Sau poate am eu pitici pe creier și mămăruțe-n sânge (sau mă iau după Serrenis și Adrina). Totuși, mă întreb, ce să este oare?
Un mare merde și mulți draci de toate culorile!

 

Etichete: , , , , , ,

Beteșug!

*tentativă de jurnal de boală*
Am primit cadou, de după Crăciun, o amigdalită în stare incipientă, betegeală ce se anunță a fi una de toată frumusețea. Asta drept răsplată că am fost nerecunoscătoare pentru ce am și pentru că am zis că Moș Crăciun a murit( alte cauze nu îmi vin în minte).
Cum nu prea îmi place să iau medicamente, mai ales antibiotice, am ales variantă băbească, pt. început, judecând după simtome: durere la înghițire, durere de cap și frisoane slabuțe. Am citit mai multe tratamente și am ales câteva:
– Gargară cu apă călduță și sare(asta avea efect când mi se imflamau amigdalele): m-aș fi oprit aici, dar nu mi-a fost mai bine
– Am supt câteva bobițe pentru dureri de gât
– Mi-am făcut o compresă dintr-un cartof ras și spirt, am ținut-o vre-o două ore pe gât
– Un ceai de mușețel cu tei călduț
– Un paracetamol
– Trei felii de pizza(dar astea cu siguranță nu m-au ajutat la nimic, poate mi-au făcut mai rău)
* toate acestea au fost luate în decurs de 4-5 ore.
Acum mă simt puțin mai bine, nu mai salivez excesiv, înghit mai bine și nici urmă de frisoane. Cu toate acestea, mă cam sperie faptul că vine noaptea, atunci se accentueză totul. Momentan mai iau niste bobițe de gât(da, le sug!), iar peste noapte aș mai încerca o compresă, cu ce nu știu încă.

 

Etichete: , , , ,

Cum o iau pe arătură…


Mi-e frică să nu mă las devorată de demonul care m-a împins în trecut, de atâtea ori, să rup legături. Știu foarte bine că sunt o handicapată sentimental și totuși am încercat să mă schimb. Poate ar trebui să mă opresc pt. că se pare că nu voi reuși niciodată…
Dacă stau să analizez, cam toate toate persoanele de care m-am legat nu treceau printr-o perioadă tocmai roz. Pe multe le-am întâlnit în momente când doreau să obțină ceva și luptau pt asta, iar eu le-am susținut cât am putut. Poate aș fi vrut să fac ceva sau să zic ceva, dar am tăcut și am fost alături de ele, tocmai pt că știam că le este greu. Ce este ciudat, e că exact în momentul când dădeau semne că le va merge mai bine, eu mă dezlegam de ele, adică puneam punct.
Mă întreb, cum să lași o persoană, care a dat de bine? În mod normal o ții lângă tine pt. că îți va merge și ție bine, așa-i? Se pare că eu fac exact pe dos….
Dar oare, de ce fug eu de bine? Pentru că nu știu cum e și nu vreau să văd? Nu cred! Mi-e frică, oare, că persoana de lângă mine se va schimba și nu va mai avea nevoie de mine? Hmm, posibil. Sau poate mi se pare, că e/va fi atât de absorbită să își atingă obiectivele, că pe mine mă va neglija și nu îi va mai păsa atât de mult de mine? Cred că da!
Sau poate aștept o persoană care să mă salveze de mine însămi și încă nu am întâlnit-o.
Dar, mă întreb, vreau să fiu salvată? ???

 

Etichete: , , , , , , , , ,

și iar rămân fără job….

Nu știu, poate sunt prea orgolioasă, chiar și când vine vorba de bani. Ideea e în felul următor, am refuzat încă o lună de muncă pt. că…De fapt, nici eu nu știu motivul real, poate sunt mai multe, cert e că, în perioada când nu este de lucru, eu am zis pas.

Motive:

          nu îmi place să fiu dusă cu zăhărelul, mă refer la faptul că nu m-au angajat pe per nedeterminată, ci tot așa cu țârâita, ba o lună, ba 2 luni, apoi pauză, apoi iar o lună și tot așa…cu spusele că: am mai lua încă o persoană, dar...

          programul de lucru nu e normal nici pe departe

          nimic nu merge bine și toate bubele încep de la șefi, continuându-se cu angajații

          postul presupune lucruri repetitive(cât de cât) și nu simt că îmi îmbogățesc cunoștințele profesionale, poate doar pe cele de viață…poate sunt absurdă când vreau să învăț cât de multe pot la locul de muncă…

          ca să nu mai zic că mă enervez când sunt acuzată pe nedrept, fără nici o dovadă sau verificare în prealabilă…  

….și lista continuă…

 

 

Etichete: , , ,

Gânduri sinucigașe???

NU te mai vreau, m-am săturat de TINE până peste cap, simt că nu mai merge, oricât de mult aș vrea eu să fac lucrurile să meargă. Nu zic că nu am încercat, că nu încerc, dar am impresia că mă lupt cu morile de vânt, degeaba îmi spun că va fi bine pentru că nu mai cred în asta. Se pare că m-am ars și fript și opărit din cauza Ta de prea multe ori, m-am izbit cu capul de toti pereții posibili și imposibili, am(m-am) plâns, am râs și iar am plâns…M-am prefăcut că există și părți bune, că de fapt, nu e atât de rău pe cât îmi părea mie, ce amarnic m-am înșelat. Acum, nu văd nici o alinare în nimic și în nimeni, tot ce mă înconjoară e hidos și rece și rău…Si ce e cel mai rău din toate astea e că și EU mă simt așa, uneori nu mai simt nimic, alteori mă enervez grozav pt. că am crezut în TINE, pentru că am crezut în mine..

Aș vrea tare de tot, să găsesc acel ceva care să mă facă să privesc totul cu alții ochi, să văd că meriți să fii trăită, dar NU, VIAȚĂ, NU, nu te mai vreau…

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

bleah!

grețoșenie, mizerie și gunoaie…doar atât!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 9 Mai 2011 în Draci negri!

 

Etichete: , , , , , ,

Anti

Mi-am adus aminte de ce eram eu, pe când eram mai tânără, antirelaţionare, antisocializare şi anti alte cele. Ei bine, treaba stătea în felul următor: nu prea suportam să comunic cu alţii(exceptând câţiva prieteni buni) dintr-o mulţime de motive ( acum constat că erau întemeiate).  Pseudo munca pe care o prestez în momentul de faţă în preudo orăşucul natal, mă obligă să iscălesc mai jos constatările:

– dacă zâmbeşti şi dai bună ziua frumos(că doar asta credeam eu că intră în preudo atribuţiile mele) lumea nu mai ştie cât îi e lungul nasului şi începe conversaţii de tot soiul, de la cele mai insipide până la cele mai greţoase;

– dacă eşti nou venită într-un colectiv trebuie să faci faţă, pe de o parte, asaltului de întrebări din partea colegilor( arborele genealogic, istoricul familiei, nr la papuc), iar pe de altă parte, trebuie să răspunzi drăguţ tuturor clienţilor fideli care calcă pragul clădirii unde tu îţi desfăşori activitatea (eşti din oraş?, parcă te ştiu de undeva? etc);

– dacă te pune michiduţă să-ţi oferi ajutorul, atunci ai încurcat-o original, de la o chestie mică eşti rugat să faci alta şi alta şi alta şi tot aşa;

– dacă te-ai scăpat să le spui celorlalţi, în conversaţia de socializare pe care musai trebuie să o faci( că altfel eşti satanist), că mai spikuieşti nişte limbi străini, vei fi chemat pt orice fleac să îţi baţi capul(gratis şi benevol) de pereţi cu toţi străinii care Dumnezeule mare ştie ce limbi încâlcite mai vorbesc;

–         !!!! nota bene!!!! nici în ruptul capului să nu te uiţi, zâmbeşti, saluţi sau să porţi vre-o conversaţie cu italieni că  nu mai scapi de ei. De la nişte simple întrebări despre istoricul limbii italiene vorbite de tine până la ,,hai să îţi fac cinste cu o îngheţată,, ai servit tot tacâmul. Apoi, aproape de fiecare dată când au de rezolvat ceva, fie legat de chestiuni administrative hoteliere, fie legat de conexiunea lor la internet, bineînţeles că pe tine te vor întreba şi să nu uităm că dacă te văd de 100 ori într-o zi, de 100 de ori te vor saluta sau îţi vor face cu mâna.

–         etc.

Una din problemele mele este că, uneori sunt prea drăguţă cu cei din jurul meu, mie mi se pare normal să mă comport frumos cu ceilalţi(plus că aşa am învăţat la şcoală), dar din păcate însă, lumea e plină de gunoaie şi de oameni interesaţi(chiar dacă viaţa e şi frumoasă câteodată şi există şi oameni minunaţi).

p.s. multe din cele de mai sus se aplică mai ales la un loc de muncă.-

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,