RSS

Arhive pe etichete: iluzii sentimentale

Cum o iau pe arătură…


Mi-e frică să nu mă las devorată de demonul care m-a împins în trecut, de atâtea ori, să rup legături. Știu foarte bine că sunt o handicapată sentimental și totuși am încercat să mă schimb. Poate ar trebui să mă opresc pt. că se pare că nu voi reuși niciodată…
Dacă stau să analizez, cam toate toate persoanele de care m-am legat nu treceau printr-o perioadă tocmai roz. Pe multe le-am întâlnit în momente când doreau să obțină ceva și luptau pt asta, iar eu le-am susținut cât am putut. Poate aș fi vrut să fac ceva sau să zic ceva, dar am tăcut și am fost alături de ele, tocmai pt că știam că le este greu. Ce este ciudat, e că exact în momentul când dădeau semne că le va merge mai bine, eu mă dezlegam de ele, adică puneam punct.
Mă întreb, cum să lași o persoană, care a dat de bine? În mod normal o ții lângă tine pt. că îți va merge și ție bine, așa-i? Se pare că eu fac exact pe dos….
Dar oare, de ce fug eu de bine? Pentru că nu știu cum e și nu vreau să văd? Nu cred! Mi-e frică, oare, că persoana de lângă mine se va schimba și nu va mai avea nevoie de mine? Hmm, posibil. Sau poate mi se pare, că e/va fi atât de absorbită să își atingă obiectivele, că pe mine mă va neglija și nu îi va mai păsa atât de mult de mine? Cred că da!
Sau poate aștept o persoană care să mă salveze de mine însămi și încă nu am întâlnit-o.
Dar, mă întreb, vreau să fiu salvată? ???

Reclame
 

Etichete: , , , , , , , , ,

La mulți ani nouă!

Și uite așa a mai trecut un an de când un El și o Ea s-au privit și s-au văzut…știm noi cum era treaba înainte(de privit s-au privit, de văzut ba).

Încă nu știm cum a fost pt. El, dar pt. Ea putem să zicem: Ea a reușit performanța să țină aproape pe cineva și să fie alături de cineva, în ciuda handicapului sentimental…s-a legat și s-a îndrăgostit.

Analizând puțin, poate, nu mai e ca la început, e și normal să fie așa, lucrurile progresează, se schimbă. Uneori Ea are impresia că nu trebuia să se lege, că poate nu iubește cum trebuie( ai naibii pitici pe creier!), dar de multe ori are ”găoaze” în stomac și zâmbește cu gândul la ”ei” și adoră să-l găsească noapte adormit pe brațul Ei..

Anul lor a fost un an frumos, au fost veseli și lipsiți de griji în prima jumătate, se sorbeau din gesturi și priviri( cu Ea a fost puțin mai greu), mai domoli și mai prinși de lucrurile lumești, în a doua jumătate.

Acum, Ea se întreabă dacă a rămas cu ceva sau dacă a câștigat ceva???  De rămas, tot rămâi, tot timpul ai ce învăța de la omul/oamenii de lângă tine(bune sau rele).  Ea nu zice că acum știe totul despre relații, deși nu a mai repetat multe din greșelile relațiilor anterioare, ci spune doar că se simte puțin mai matură într-ale relațiunii (o fi și vârsta de vină) și totuși mai are multe de învățat și de îmbunătățit.

În general, relația merge de la sine și totul e simplu, dar sunt și momente în care e nevoie de energie și timp și răbdare pt. a merge mai departe ( acestea nu sunt sfaturi, sunt doar niște constatări).

Și acum, ca să fiu puțin mai personală: La mulți ani ție, dragul meu! La mulți ani mie!  La mulți ani nouă!  

 

Etichete: , , , , , ,

Is it the end???

I have to stop, because I’m going mad, big time!!!!!!!!!!

I have to kill my demons before they kill me…..or I should kill me to be sure..hmmm…

I don’t want to go back to square one..it’t to exhausting..I don’t want to go through that again..nooo

I think I need help..oh crap, there is no one who can help me, I made this with my bare hands…

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

oboserală…

Cred  că încep să mă satanizez, în relația cu prietenii, cel puțin…poate am îmbătrânit, cine știe? sau poate…

Oricum, cert e că  nu am energia necesară să mă ocup de capitolul prieteni, să văd cine își mai amintește de mine, cine mă mai iubește, pe cine vreau să văd, cine vrea să mă vadă, să cimentez relații and stuff. Nici măcar nu vreau să mai îmi pese, mă las pe tânjeală și nu mă mai implic…nu cred că e din supărare sau ceva de genul, ci cred că sunt doar obosită să mă dau sau nu peste cap de dragul lor….

Pentru mine contează foarte mult prietenii(puținii pe care îi mai am), dar acum pur și simplu parcă nu…Tot ce vreau este să mă duc acasă( acum am și eu acasă) și să stau la căldură, să dooormmm, să mă bucur de iarnă și de sărbători( că  nu am mai făcut-o demult), vreau să citesc o carte, vreau liniște și cred că vreau să fiu și singură…

 

Etichete: , , , ,

Vise, visuri, minți sucite…ploaie

 Visăm, visăm…

……….noaptea ne făurim sau ne sunt făurite scenarii pe care mintea noastră sucită( a mea cel puțin) le vrea, după care tânjește sau de care este îngrozită.

……..ziua, vânăm iluzii, idealuri sau orice ne poate face viața mai suportabilă, mai bună, mai trăibilă. Mintea, din nou, ne dă(mie cel puțin) speranțe, ne face să vedem ceva sau să vedem altfel ceva, de așa natură încât să fim mulțumiti de noi, de tot ceea ce ne înconjoară. Iar dacă nu avem acea mulțumire, atunci suntem făcuți să credem că putem accede la ea, prin diferite metode, pe  diferite căi. Dar, de multe ori, nu știm să defim exact și cu claritate în ce constă acea mulțumire: bani mulți, succesuri, lucruri pur materiale sau pace în suflet, iubire, milă…feng șuiiii (sau ce o fi).

Atât de multe simțiri, de îmi stă inima în gât…respir și mă sufoc…mă bucur enorm, încep să îmi găsesc/regăsesc ehilibrul, dar mă doare, îmi vine să plâng de tristețe și de melancolie…nu sunt singură, dar dacă ar fi să-mi descriu în cuvinte starea, aș zice poate: mă simt extrem de tristă sau resemnată (nu știu dacă am putut vreodată să delimitez clar granița dintre cele două)….și da, a început să plouă!

p.s. acest post nu are nici o logică sau coerență, deci cititul lui nu e tocmai recomandat!

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Unu, doi, trei….douăzeci și trei!

 

Acum 23 de ani a venit pe lume, bla, bla, bla…uneori ziua de naștere se reduce la asta, la faptul că atunci, într-un anume an, zi, oră, cineva a venit pe lume…dacă stau să mă gandesc că de aaaaaniii buni, tot vin pe lume oameni…pffff…mă ia cu durere de cap…ahahaha

Eu una, de câțiva ani încoa” nu mă mai gandesc la trecut, ci mă gandesc exact la ziua prezentă, atunci când îmi serbez ziua. De regulă, alegeam(sau se alegea) să o petrec alături de prieteni, iubiți, familie(oameni dragi mie și cărora le eram dragă).  Cum în fiecare an e altfel și cum nu pot dormi liniștită dacă nu zic ce am pe suflet și dacă nu îmi limpezesc mintea, trebuie musai să zic cum fu anul acesta.

Ei, bine, nu fu, anul acesta J. Nu știu exact daca a fost o zi deprimantă, a fost mai degrabă o zi ordinară, iar eu m-am obișnuit de câțiva ani(cum ziceam) să o fac specială. Ziua a trecut așa cum a venit, luând cu ea un an din tinerețea mea și lăsându-mi câteva conformări ( ca să nu zic dezamăgiri).

Am fost ”urată” de când m-am trezit, dar nu m-a așteptat nici un cadou pe masă (cadourile au venit mai repede sau mai târziu, după caz), am fost sunată, sms-uită(tot tacâmul după unii), dar nu mi-a cântat nimeni ”mulți ani trăiască!”. După 3 ani, am avut un El lângă mine, dar stelele nu aveau program de vizită în seara aceea.

Am fost plăcut surprinsă că persoane de la care nu mă așteptam au dat semne de viață, dar m-a durut când persoane din partea cărora m-așteptam să mă semnaleze au păstrat tăcerea…Nu îmi place să cer atenție sau nimic de genul, dar din partea prietenilor, uneori, mai am așteptări. Nah, ghilotina să fie a mea, dar vreau ca prietenii să îmi arate că mă iubesc, măcar de ziua mea! Anul acesta, se pare că nu prea mai am prieteni, când și unde s-au pierdut, nu știu.

Dar mă resemnez, dap, mă gândesc că pe măsură ce trece vremea, prietenii mei(sau foștii, cum or fi) au alte priorități, văd altfel lucrurile, vor altceva de la viață, sunt prinși, sugrumați de viață și nu mai au timp(dacă timpul e o scuză) de mine, sau nu mă mai consideră conformă cu așteptările lor, eu știu?

Oricum, nu pot să schimb eu acum nimic( anul acesta ziua mea nu a fost decât într-o singură zi), nu pot decât să pășesc ( sau ce o fi) în următorul meu an de viată, dacă mă mai ține Cel de Sus J.

Deci, noroc și pace!

* acest post nu a vrut să fiu un post emo!

 

Etichete: , , , , , ,

Serrenis vorbește cu Adriana…despre iubire…

–          Ce faci?

–          Mă îndrăgostesc!

–          De ce? Că doar tu nu te poti îndrăgosti..

–          Știu, poate că nu e așa, dar sunt mii de definiții ale iubirii. În fond, fiecare  simte în felul  lui unic, care seamănă pe alocuri cu al celorlalți.

–          Dar tu nu ai iubit niciodată, deci nu ai de unde să știi cum e să iubești, așa-i?

–          Așa o fi…de încercat nu m-a oprit, însă, nimeni, niciodată..

–          De ce te încrezi în Ei, în El? Ai fost dezamăgită de atâtea ori…

–          Sunt o naivă în privința multor lucruri, totuși, a da o șansă nu cred că e atât de rău…uneori, finalul nu e final…cred

 

Etichete: , , , , , , ,