RSS

Arhive pe categorii: D'ale oamenilor mari

Despre viață…

Copilul din mine : se joacă cu ea, are încredere oarbă în ea;

Tânărul din mine: o gustă, vede și încearcă, însă  fără să se decidă;

Adultul din mine: o ia în serios, o privește cu alți ochi, dar își mai permite câte un zâmbet la adresa ei;

Maturul din mine: o cară în spate, mai se conformează, mai se răzvrătește, începe să o vadă cu ochi răi;

Bătrânul din mine: nu o mai vrea, nu vrea să o mai vadă;

Înțeleptul din mine: tace și nu vrea să-mi spună cum trebuie privită…încă…

Anunțuri
 

Etichete: , , , ,

Azi am servit draci de toate culorile!

Cum nu se poate să treacă timpul fără să nu trăiesc câte un episod telenovelistic, făcut poate chiar de mâna mea. Așadar, povestea începe cu un țrrr de telefon(luna amară,unghii de drac):

O voce groasă de bărbat: Bună ziua?domnișoara…?…ați aplicat pt….?
Adriana:Da
Serrenis: ieyyyy m-au sunat pt. un job!!!
Vocea groasă: interviul e astăzi la ora 18 la Hotel….
Serrenis:?! E ora 12, nu e în localitate…
Adriana: Din păcate nu pot ajunge azi…
Serrenis: numai dacă se teleportează, pffff
Adriana: dacă se poate reprograma, chiar și mâine dimineață, nu contează ora
Vocea groasă: Da, azi e interviul la ora 18, dar dacă se mai fac interviuri vă anunțăm noi.
Adriana: Vă mulțumesc, la revedere!
Adrina, Adnana: wtf?????ce pana penelor a fost asta? Bine că nu a sunat cu jumătate de oră înainte de interviu!
Serrenis: e interviu colectiv? De e bătută în cuie ora? Nu se mai cade la un ”acord”comun privind programarea unui interviu??

Acum, eu și celelalte eu-uri, nu mai înțelegem nimic, credeam (se pare prost) că un interviu nu se programează în aceeași zi în care a fost contactat candidatul( e a doua oară când o pățesc). Ok, recunosc că caut job, dar asta nu înseamnă că nu mai fac nimic altceva decât să aștept telefonul angajatorilor, adică am și eu o viață(mai mult sau mai puțin), mai fac câte o treabă de muritor ordinar și pe deasupra îmi place să îmi planific(din timp) activitățile, mai ales când vine vorba de un interviu, pt. care se presupune că trebuie să te pregătești oleacă.
Știu că perioada actuală e una foarte grea, știu că locurile de muncă nu sunt pe toate gardurile, știu că angajatorii au de unde alege, iar mulți viitori angajați sunt la degetul lor mic, dar chiar așa?
Singura explicație care mi se pare mai plauzibilă este că joburile pentru care am aplicat sunt fakejobs (cum numai eu știu să le găsesc) și prin urmare nici recrutarea nu este una eficientă și profesionalistă. Sau poate am eu pitici pe creier și mămăruțe-n sânge (sau mă iau după Serrenis și Adrina). Totuși, mă întreb, ce să este oare?
Un mare merde și mulți draci de toate culorile!

 

Etichete: , , , , , ,

Povestea unei boli

A fost odată ca niciodată, de fapt recent de tot, o ceată de viruși/bacterii sau stafilococi/streptococi( cine mai știe) care se simțeau cam singuri de Sărbători. S-au gândit să meargă în vizită și au ales la întâmplare (sau nu) două bucăți de amigdale tare zglobii și drăguțe. Nimeni nu știe cum au venit, pe calea aerului, purtați de salivă, cert e că și-au făcut simțită prezența încă de la început și au pus piciorul în gât prag.
Amigdalele s-au imflamat de la atâta nesimțire și au început să caute soluții pt. a-i alunga pe musafirii nepoftiți. Înițial au făcut apel la cunoscuți(la anticorpi, la creieraș și chiar la om), pe rând au primit comprese pentru calmarea nervilor, pastile pentru dureri, propolis de la albine(naiba știe pentru ce), tot felul de ierburi fierte de la om(care gândea că astfel alungă spiritele rele). Nici pomeneală, banda de bandiți se simțea ca la ea acasă, până când, după două zile, omul(deștepul om) s-a gândit că fumul îi va alunga(de parcă ar fi niște tânțari). Fumul, frigul plus câteva medicamente( ce or fi alea, habar nu avem) au cam deranjat se pare, iar bandiții s-au mutat la sinusuri și unde le-a mai plăcut lor, atunci să te ții: au baricadat orice cale de acces spre aer, până când și-au pregătit câteva arme( aici vorbim de mucus de diferite culori, plus iritații provocatoare de tuse).
Și uite așa s-au lăfăit ca porcii pe unde au avut chef încă două zile, spre exasperarea gazdelor. Atunci s-a luat decizia de a se consulta medicul de familie, dar suprize, surprize, se schimbă legea sănătății și nimeni nu știe nimic și nu se poate face nmic. În cele din urmă, alarmați peste măsură, toți locatarii celulari și necelulari ai omului au sunat la 112, cerând SMURD-ului să vină să-i elibereze. Povestea abia acum ar trebui să înceapă, se pare că SMURD-ul nu mai este pentru toți, cică se privatizează sau ceva de genul și nu mai vine la tine când ai tu nevoie, oricum sărmanele celule umane nu au înțeles prea bine ce se întâmplă.
Din fericire, banda de bandiți și-a cam luat tălpășița când cineva a avut ideea să-i servească cu niște prafuri numite antibiotice și după câteva zile aproape toată lumea și-a recăpătat sănătatea înapoi.
În încheiere, unde se aduc mulțumiri, ca parte implicată în povestire, mulțumesc Cerului că nu am avut nevoie pe bune de SMURD pentru că atunci ar fi fost grav, dar sunt foarte tristă și necăjită că SĂNĂTAEA României are o boală grea de tot și nu își va recăpăta sănătatea prea curând. Oare, chiar nu există nici un praf numit anti****** care să o salveze???
Și uite așa am încălecat pe o șa stafilococ și v-am spus poveste ioc!

 

Etichete: , , , , , , , ,

Senzațional!!!!! Inedit!!!! Lista pt 2012!!!!

Chiar dacă nu îmi place să îmi planific lucrurile pentru că de cele mai multe ori nu prea îmi iese, anul acesta , datorită(sau din cauza) unei dragi prietene, mi-am făcut un de realizat list. Poate în felul acesta mă voi ambiționa mai tare și măcar câteva(cât mai multe să sperăm) vor fi bifate. Serrenis împreună cu Adrina și cine mai dorește/mai poftește au găsit niște provocări:
– Găsirea unui job decent și mutarea la oraș și musai mers la Filarmonică, Teatru și cântări;
– Găsirea/ practicarea în mod constrant a unui sport(exercițiu fizic) care să mi se potrivească și să mă țină mai mult în viață;
– Mănâncare(at) mai sănătoasă(os) și să învăt să gătesc mai multe feluri de mâncare;
– Să fiu Let”s do it Ro când va fi, plus să mă implic în ceva campanie pro mediu, pro biciclete etc.;
– Să donez sânge, dacă mai conving și pe altcineva e și mai bine;
– Să îmi fac un nou prieten bun și să cunosc oameni faini, dar să nu îi uit pe prietenii de acum și să îi vizitez mai des;
– Să mă mobilizez și să-mi mobilizez prietenii să ne petrecem evenimentele gen Crăciun, 1 Mai etc. cum e mai fain(împreună, nu fiecare cu treaba lui);
– Să îmi pun la punct limba franceză și să învăț o nouă limbă( gramatica limbii italiene sau germana);
– Să învăț Corel Draw și Corel Picture, plus un alt program nou(preferabil ceva ce are legătură cu gestiunea bazelor de date);
– Să mă fac profesoară(ahahahahaha);
Să-mi reinstalez windows-ul( cu licență) și cu ocazia asta să-mi fac ordine și curățenie în documentele și toate cele utile sau ne din calculator;
– Să aflu mai multe despre cai și nori, plus să fac ceva nou/neobișnuit
– O listă de cărți pentru anul acesta și să mă țin de ea;
– Să fac mai multe mânuieli(lucruri manuale) și să rezolv un puzzle de 1000 piese;
– Să acord puțină atenție fotografiei, developarea unor poze ar fi suuuperrr;
– Deplasarea în cel puțin două alte lumi de aici; o lume(Cladova)– văzută, rămase– toate celelalte
– Cumpărarea unei ținute elegante(rochie și alea alea);
– Să fiu învitată la dans(blues preferabil, invitată de gagic, preferabil);
– Să îmi regăsesc credința.
Lista poate continua lejer, dar și așa sunt prea multe de realizat, la care se adaugă bineînțeles : sănătate, mai multă încredere în forțele proprii, optimism, puțin egoism și răutate, maturitate și mai multă bunătate față de ceilalți(fie) și și și…..
Acum rămâne de văzut ce va fi și cum va fi! Doamne ajută!

 
 

Pseudosupărări și alte cele, în loc de scrisorica pentru Moșul

Aș vrea să cred că Moș Crăciun există… Mai demult credeam cu siguranță, eram tare cuminte(exagerat de cuminte) și venea în fiecare an, adică îmi dădea cadouri, că astea contează cel mai mult, nu-i așa? Să primim cât mai multe și cât mai scumpe. Acum, tot cuminte am rămas(din păcate), dar nu mai vine, nici măcar un cadou ieftin tare și mic nu mai îmi duce.
Ce contează de Sărbători și nu numai atunci, este iubirea, așa zicea un film pe care îl văzui aseară. Un zâmbet și o îmbrățișare din partea cuiva drag face cât multe cadouri materiale. Perfect adevărat aș zice, dar dacă nu ai persoane dragi sau dacă nu ai suficiente persoane dragi care să te facă să te simți iubit/iubită? Eh, le cauți, aș zice iar. Dar dacă nu știi unde sau cum să le cauți sau nu există astfel de persoane? Uite-mă și pe mine acum, prea multe întrebări, dacă dacă dacă, nici un dacă, fie ca…..ahahahahaha.
Și nu, nu sunt de acord cu: se sărbători să fim mai buni, bla, bla. De ce să nu fim mai buni tot timpul? De ce, de ce de ce? Iar întrebări!
În fine, spor la îndopat până la refuz, la beut până la beție și la colindat pentru cât mai mulți bani!
Și ca să nu fiu rea( să nu se înțeleagă greșit, că mie îmi place Crăciunul, doar că): Crăciun fericit să avem, cu toții!

p.s. oricum lumea e nebună rău. Un copil venit-a azi dimineață cu colinda și cineva i-a zis: veniți mai târziu cu colinda, mai după masă, că așa se vine! Copilul nervos, mai mai să nu sară la bătaie: păi ce? Eu am toată ziua la dispoziție să vin când vrei tu? Mai târziu nu pot eu!!! Deci, morala? Colindele se dau cu porția, doar în anumite intervale de timp!

 

Bărbați, vreți sex?

Am auzit( din surse sigure) că unii bărbați nu vor să facă sex cu prietenele lor. Say that again!!! Mda, spun asta pt. că, în viziunea mea bărbații sunt super mega extra dependenți de sex( și femeile, dar ei mai mult, zic) și nu ar refuza nici o …. ocazie. Acum eu m-am gândit la câteva motive, deși bănuiesc că o voce masculină ar avea mai multe de zis în acest sens…
1. Nu o mai vrea pe prietena lui, s-a plictisit. Ok, atunci de ce nu îi dă papucii și gata. În schimb, el îi spune că ține la ea..ptiu drace!
2. Are probleme grave, nush de ce fel (fizice- psihice, bla bla).
3. E obosit, stresat. Dar oare, sexul nu e antitodul în acest caz?
4. Are alte orientări sexuale și stă cu prietena doar de fațadă.
5. Ține atât de mult la fată că nu vrea să o dezamăgească cu slaba lui prestanță în pat! Ahahaha, ce glumă bună…
Momentan nu mai îmi vin în minte alte motive, dar lumea a mai găsit motive:

– disfuncțiile erectile;
– neincrederea in partenera de cuplu;
– dependența de alcool sau droguri;
– diverse boli ale organismului;
– traume sexuale;
– depresie;
– tratament medicamentos al carui efect secundar este scaderea libidoului
Acum adevărul o fi pe undeva la mijloc, în funcție de fiecare persoană în parte, așa că, până una altă un banche:

O femeie se plange alteia ca barbat-su nu mai vrea sex si cum vine acasa o intreaba doar: „Ce avem de mancare?”
Cealalta ii zice:
– Draga, am avut si eu problema asta. Nu e grav, imbraca niste chiloti negri, cu dantela, o palarie neagra, ciorapi negri si il astepti in usa, sexy asa , si se rezolva;
A doua zi se intalnesc din nou:
– E, cum a fost?
– Am facut exact cum mi-ai spus, chiloti negri, dantela, palarie sexy, ce sa mai, bomba;
– Si?
– Si cand a deschis usa mi-a zis: „Zorro, faci si tu ceva de mancare azi?”
p.s. s-au intenționat unele exagerari 🙂

 
Un comentariu

Scris de pe 2 Octombrie 2011 în D'ale oamenilor mari

 

Etichete: , , , , ,

și iar rămân fără job….

Nu știu, poate sunt prea orgolioasă, chiar și când vine vorba de bani. Ideea e în felul următor, am refuzat încă o lună de muncă pt. că…De fapt, nici eu nu știu motivul real, poate sunt mai multe, cert e că, în perioada când nu este de lucru, eu am zis pas.

Motive:

          nu îmi place să fiu dusă cu zăhărelul, mă refer la faptul că nu m-au angajat pe per nedeterminată, ci tot așa cu țârâita, ba o lună, ba 2 luni, apoi pauză, apoi iar o lună și tot așa…cu spusele că: am mai lua încă o persoană, dar...

          programul de lucru nu e normal nici pe departe

          nimic nu merge bine și toate bubele încep de la șefi, continuându-se cu angajații

          postul presupune lucruri repetitive(cât de cât) și nu simt că îmi îmbogățesc cunoștințele profesionale, poate doar pe cele de viață…poate sunt absurdă când vreau să învăț cât de multe pot la locul de muncă…

          ca să nu mai zic că mă enervez când sunt acuzată pe nedrept, fără nici o dovadă sau verificare în prealabilă…  

….și lista continuă…

 

 

Etichete: , , ,