RSS

aștept..

….să  mor!!!!    preferabil pentru mine ar fi în acest moment, dar știu că nu e după mine și mai știu că sunt o mare ingrată când îmi doresc lucrul acesta!

  dar…

Anunțuri
 

Etichete: , , ,

Despre viață…

Copilul din mine : se joacă cu ea, are încredere oarbă în ea;

Tânărul din mine: o gustă, vede și încearcă, însă  fără să se decidă;

Adultul din mine: o ia în serios, o privește cu alți ochi, dar își mai permite câte un zâmbet la adresa ei;

Maturul din mine: o cară în spate, mai se conformează, mai se răzvrătește, începe să o vadă cu ochi răi;

Bătrânul din mine: nu o mai vrea, nu vrea să o mai vadă;

Înțeleptul din mine: tace și nu vrea să-mi spună cum trebuie privită…încă…

 

Etichete: , , , ,

Neogen styla

      M-a pus ispita să îmi bibilesc contul google, să șterg ceea ce e nefolositor și să verific cât de multe știe internetul despre mine. Bineînțeles că descoperit-am cu mare stupoare că am cont pe neogen(ce drăcie o mai fi și asta), când și cum s-a întâmplat habar nu prea am, posibil să-l fi făcut în perioada nebună când tot primeam diverse friend request-uri și dădeam accept fără să citesc la ce mă abonez.

      Asta se întâmpla demuuult( or fi 6 ani de atunci), iar contul de neogen se pare că e activ din 2009, hmmmm. Cu siguranță că l-am făcut eu cu mâna mea, dar în ce circumstanțe l-am făcut???!!! Să-mi fac prieteni nu doream cu siguranță, încă eram satanistă și handicapată sentimental, deci nu acesta era motivul. Înclin să cred că a venit la pachet cu ceva site cu joburi la care m-oi fi abonat când a început febra căutării unui job.

      Oricum, am intrat în cont(nu ca să îmi fac prieteni) să îl șterg și să te ții. Nici nu am apucat bine să mă dezmeticesc ce se întâmplă acolo că am și primit meaje și notificări. Nuștiucine te-a adăugat la persoane favorite, 7 persoane ți-au vizualizat profilul( în decurs de jum h, profil care nu are nici o informație relevantă), 2 ți-au cerut prietenia, ai patru mesaje(no comment), naiba mai știu ce, plus că nu se mai opresc. Prea mult pt mine. Gata!!! Haleluia !!!!! L-am dezactivat, dar nu înainte de a schimba datele reale despre mine cu date fictive.

     Acum nu vreau să fiu antisocializare(de multe ori îmi place tare să comunic), dar toate au o limită și pentru mine astfel de lucruri sunt limita. Încă nu am hotărât procentul de bine și rău când vine vorba despre așa ceva( de aceea oscilez între to face or not și altele), dar cu siguranță că singura vinovată pentru situații de genul sunt numai eu. Să-mi fie învățătură de minte!

Tema de casă: Ia vezi, ce mai știe Internetul despre tine?

 

Etichete: , , ,

Remixez-not!

Nu mă pricep deloc la muzică, oricât de mult mi-aș fi dorit să am măcar o brumă de talent(vocal sau instrumental) nici o șansă, Afonă! Atalent! scrie mare pe mine. Cu toate acestea îmi place să ascult muzica, muzica bună, ca melodioasele manelele. Las manelele deoparte, de data asta(dar nu scapă ele, nici nu știu de ce le-am pomenit) și mă iau de…remixe/remixuri. Prin remix a se înțelege varianta fugită iute alertă a unei melodii care în original nu e așa.
Știu că mixul potrivit se găsește tare greu, dar remixul? După mine, nu există! Și nici nu înțeleg rostul unui remix. Să strice minunăția de melodie originală, eventual. Am mai auzit de-a lungul tinerei mele existențe câteva remixe/uri la melodii cunoscute și îndrăgite de public, dar până azi nu le-am băgat în seamă. Azi am auzit la radio, la radiioo, un remix la Mad World și m-a lovit întrebarea: ”care-i treaba cu remixele/urile astea?”
Nu prea vreau să știu. Oamenii au nevoie de alternative, asta am înțeles, dar dacă o piesă are inițial un iz melancolic sau deprimant, versuri line, de ce să nu rămână așa? Dacă eu vreau să-mi tai venele/ să-mi plâng de milă pe cutare melodie anume creată pentru așa ceva, cum mai pot să o fac, dacă melodia are un ritm alert?(Adrina ar zice: la viteză!ahahahaha). Oi fi eu mai succită și nu știu să apreciez adevărata valoare a unei melodii remixate…
Oricum, prefer o interpretare intrumentală, vocală, rock(mai soft așa, nu satanistă) sau mai știu eu cum, numai remix(house/tehno, dubstep) să nu fie.

*prefixului re-, în acest post, îi este atribuit sensul de repede

Așa-i că nu există termen de comparație?
vs

 

Etichete: , , ,

Azi am servit draci de toate culorile!

Cum nu se poate să treacă timpul fără să nu trăiesc câte un episod telenovelistic, făcut poate chiar de mâna mea. Așadar, povestea începe cu un țrrr de telefon(luna amară,unghii de drac):

O voce groasă de bărbat: Bună ziua?domnișoara…?…ați aplicat pt….?
Adriana:Da
Serrenis: ieyyyy m-au sunat pt. un job!!!
Vocea groasă: interviul e astăzi la ora 18 la Hotel….
Serrenis:?! E ora 12, nu e în localitate…
Adriana: Din păcate nu pot ajunge azi…
Serrenis: numai dacă se teleportează, pffff
Adriana: dacă se poate reprograma, chiar și mâine dimineață, nu contează ora
Vocea groasă: Da, azi e interviul la ora 18, dar dacă se mai fac interviuri vă anunțăm noi.
Adriana: Vă mulțumesc, la revedere!
Adrina, Adnana: wtf?????ce pana penelor a fost asta? Bine că nu a sunat cu jumătate de oră înainte de interviu!
Serrenis: e interviu colectiv? De e bătută în cuie ora? Nu se mai cade la un ”acord”comun privind programarea unui interviu??

Acum, eu și celelalte eu-uri, nu mai înțelegem nimic, credeam (se pare prost) că un interviu nu se programează în aceeași zi în care a fost contactat candidatul( e a doua oară când o pățesc). Ok, recunosc că caut job, dar asta nu înseamnă că nu mai fac nimic altceva decât să aștept telefonul angajatorilor, adică am și eu o viață(mai mult sau mai puțin), mai fac câte o treabă de muritor ordinar și pe deasupra îmi place să îmi planific(din timp) activitățile, mai ales când vine vorba de un interviu, pt. care se presupune că trebuie să te pregătești oleacă.
Știu că perioada actuală e una foarte grea, știu că locurile de muncă nu sunt pe toate gardurile, știu că angajatorii au de unde alege, iar mulți viitori angajați sunt la degetul lor mic, dar chiar așa?
Singura explicație care mi se pare mai plauzibilă este că joburile pentru care am aplicat sunt fakejobs (cum numai eu știu să le găsesc) și prin urmare nici recrutarea nu este una eficientă și profesionalistă. Sau poate am eu pitici pe creier și mămăruțe-n sânge (sau mă iau după Serrenis și Adrina). Totuși, mă întreb, ce să este oare?
Un mare merde și mulți draci de toate culorile!

 

Etichete: , , , , , ,

Mă corectez

Nu știu alții cum sunt, dar eu mooor când nu știu care este forma corectă a unui cuvânt. Dacă nu sunt sigură cum se scrie corect, mă dau de ceasul morții până când aflu. Apoi, sănătate și voie bună, pot dormi liniștită și nu mă mai frământ.
Dacă se face că îi aud pe alții că pronunță greșit, iar eu știu varianta corectă, mă ia cu urticarie. Dacă îmi sunt cunoscuți/apropiați, mai în glumă, mai în serios, îi iau la ”nșpe metrii, dar dacă sunt persoane care se respectă(cică), atunci e complicat, mă abțin, dar în gândul meu numai eu știu ce e :).
Și acum :
Întrebare: Corect se scrie vise sau visuri?
Răspuns: Și vise și visuri, doar că depinde de înțelesul fiecărui cuvânt, de context.
– vise: astea numai în sommn sunt posibile;
– visuri: la astea visăm cu ochii deschiși.
* mai multe lănuriri aici

O altă dilemă cu care m-am confruntat recent, deși înițial părea un fleac, am descoperit că multă lume nu folosește corect pluralul cuvântului ”rață”. Așa că:
Întrebare: rețe sau rațe?
Răspuns: eu aș fi înclinat să zic rațe, dar să vedem ce zic specialiștii:
DEX: RÁȚĂ, rațe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări domestice și sălbatice, înotătoare, cu ciocul lat și turtit, cu trunchiul scurt și îndesat, și cu picioarele scurte, deplasate în partea posterioară a trunchiului (Anas). ◊ Rață sălbatică = strămoșul celor mai multe rațe domestice, foarte asemănătoare cu acestea și apreciată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhynchos). Rață domestică = denumire dată multiplelor varietăți provenite prin domesticirea raței sălbatice și deosebite între ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitățile productive etc.

Bine că le-am lămurit și pe astea, rămâne de văzut cu ce ne mai confruntăm pe viitor..hmmm.

 
2 comentarii

Scris de pe 16 Ianuarie 2012 în Citiri, citate, cărți, scrieri

 

Etichete: , ,

Povestea unei boli

A fost odată ca niciodată, de fapt recent de tot, o ceată de viruși/bacterii sau stafilococi/streptococi( cine mai știe) care se simțeau cam singuri de Sărbători. S-au gândit să meargă în vizită și au ales la întâmplare (sau nu) două bucăți de amigdale tare zglobii și drăguțe. Nimeni nu știe cum au venit, pe calea aerului, purtați de salivă, cert e că și-au făcut simțită prezența încă de la început și au pus piciorul în gât prag.
Amigdalele s-au imflamat de la atâta nesimțire și au început să caute soluții pt. a-i alunga pe musafirii nepoftiți. Înițial au făcut apel la cunoscuți(la anticorpi, la creieraș și chiar la om), pe rând au primit comprese pentru calmarea nervilor, pastile pentru dureri, propolis de la albine(naiba știe pentru ce), tot felul de ierburi fierte de la om(care gândea că astfel alungă spiritele rele). Nici pomeneală, banda de bandiți se simțea ca la ea acasă, până când, după două zile, omul(deștepul om) s-a gândit că fumul îi va alunga(de parcă ar fi niște tânțari). Fumul, frigul plus câteva medicamente( ce or fi alea, habar nu avem) au cam deranjat se pare, iar bandiții s-au mutat la sinusuri și unde le-a mai plăcut lor, atunci să te ții: au baricadat orice cale de acces spre aer, până când și-au pregătit câteva arme( aici vorbim de mucus de diferite culori, plus iritații provocatoare de tuse).
Și uite așa s-au lăfăit ca porcii pe unde au avut chef încă două zile, spre exasperarea gazdelor. Atunci s-a luat decizia de a se consulta medicul de familie, dar suprize, surprize, se schimbă legea sănătății și nimeni nu știe nimic și nu se poate face nmic. În cele din urmă, alarmați peste măsură, toți locatarii celulari și necelulari ai omului au sunat la 112, cerând SMURD-ului să vină să-i elibereze. Povestea abia acum ar trebui să înceapă, se pare că SMURD-ul nu mai este pentru toți, cică se privatizează sau ceva de genul și nu mai vine la tine când ai tu nevoie, oricum sărmanele celule umane nu au înțeles prea bine ce se întâmplă.
Din fericire, banda de bandiți și-a cam luat tălpășița când cineva a avut ideea să-i servească cu niște prafuri numite antibiotice și după câteva zile aproape toată lumea și-a recăpătat sănătatea înapoi.
În încheiere, unde se aduc mulțumiri, ca parte implicată în povestire, mulțumesc Cerului că nu am avut nevoie pe bune de SMURD pentru că atunci ar fi fost grav, dar sunt foarte tristă și necăjită că SĂNĂTAEA României are o boală grea de tot și nu își va recăpăta sănătatea prea curând. Oare, chiar nu există nici un praf numit anti****** care să o salveze???
Și uite așa am încălecat pe o șa stafilococ și v-am spus poveste ioc!

 

Etichete: , , , , , , , ,