RSS

Arhive pe etichete: fuck

Azi am servit draci de toate culorile!

Cum nu se poate să treacă timpul fără să nu trăiesc câte un episod telenovelistic, făcut poate chiar de mâna mea. Așadar, povestea începe cu un țrrr de telefon(luna amară,unghii de drac):

O voce groasă de bărbat: Bună ziua?domnișoara…?…ați aplicat pt….?
Adriana:Da
Serrenis: ieyyyy m-au sunat pt. un job!!!
Vocea groasă: interviul e astăzi la ora 18 la Hotel….
Serrenis:?! E ora 12, nu e în localitate…
Adriana: Din păcate nu pot ajunge azi…
Serrenis: numai dacă se teleportează, pffff
Adriana: dacă se poate reprograma, chiar și mâine dimineață, nu contează ora
Vocea groasă: Da, azi e interviul la ora 18, dar dacă se mai fac interviuri vă anunțăm noi.
Adriana: Vă mulțumesc, la revedere!
Adrina, Adnana: wtf?????ce pana penelor a fost asta? Bine că nu a sunat cu jumătate de oră înainte de interviu!
Serrenis: e interviu colectiv? De e bătută în cuie ora? Nu se mai cade la un ”acord”comun privind programarea unui interviu??

Acum, eu și celelalte eu-uri, nu mai înțelegem nimic, credeam (se pare prost) că un interviu nu se programează în aceeași zi în care a fost contactat candidatul( e a doua oară când o pățesc). Ok, recunosc că caut job, dar asta nu înseamnă că nu mai fac nimic altceva decât să aștept telefonul angajatorilor, adică am și eu o viață(mai mult sau mai puțin), mai fac câte o treabă de muritor ordinar și pe deasupra îmi place să îmi planific(din timp) activitățile, mai ales când vine vorba de un interviu, pt. care se presupune că trebuie să te pregătești oleacă.
Știu că perioada actuală e una foarte grea, știu că locurile de muncă nu sunt pe toate gardurile, știu că angajatorii au de unde alege, iar mulți viitori angajați sunt la degetul lor mic, dar chiar așa?
Singura explicație care mi se pare mai plauzibilă este că joburile pentru care am aplicat sunt fakejobs (cum numai eu știu să le găsesc) și prin urmare nici recrutarea nu este una eficientă și profesionalistă. Sau poate am eu pitici pe creier și mămăruțe-n sânge (sau mă iau după Serrenis și Adrina). Totuși, mă întreb, ce să este oare?
Un mare merde și mulți draci de toate culorile!

 

Etichete: , , , , , ,

mi s-au înecat corăbiile!

Mă declar învinsă. Uneori țin cu dinții tot dinadinsul să fac lucruri care nu merită sau din care nu rămân cu nimic folositor, ba mai mult, uneori, pățesc numai rele după.

Eu sunt extra conștiincioasă și îmi place să fac lucrurile ca la carte, urmând cursul lor firesc, dar de cele mai multe ori uit să privesc situația așa cum trebuie sau am impresia că toate situațiile sunt la fel și se aplică aceleași principii. Ca de obicei, natura sau universul sau Doamne Doamne îmi atrag atenția că o iau pe arătură.

Povestea mea sună cam așa, scurt și la obiect: Serrenis a vrut să respecte nu știu ce reguli interne care spun că trebuie să mergi la școală. Dar , vremea a zis altceva: plouă, vine potopul, nu e de ieșit niciunde! Ea, nu, că e erou, merge. Ei bine, nu a ajuns nici la jumătatea drumului că era udă leoarcă(deși avea umbrelă). Atunci m-a fulgerat(la figurat): DE ce merg eu la școală???? Materia e un mare….., după nici o oră ne lasă să plecăm, nu mă ajută cu nimic, de multe ori nici nu vorbim despre materie, lumea nu vine…ce caut eu la școală pe vremea asta???? Când și așa sunt fucked up, mai stau sub potop așa de nebună??? Așa că am făcut cale întoarsă și gata bâlciul.

Morala: nimic nu e mai bun decât o cană de vin! Am zis! și da, știu: Universul mă detestă, dar azi I‘m not giving a fuck!

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

nu mai am scăpare…

Ştiam de mult timp lucrul acesta, dar recent mi s-a confirmat: sunt grav bolnavă….şi nu cred că există vre-un leac sau tratament ( oricum eu sunt prea fucked up să le urmez)….

Ah, da, că era să uit: sufăr de handicap sentimental

 

Etichete: , , , , , , , ,