RSS

Arhive pe etichete: clasifichez

Despre viață…

Copilul din mine : se joacă cu ea, are încredere oarbă în ea;

Tânărul din mine: o gustă, vede și încearcă, însă  fără să se decidă;

Adultul din mine: o ia în serios, o privește cu alți ochi, dar își mai permite câte un zâmbet la adresa ei;

Maturul din mine: o cară în spate, mai se conformează, mai se răzvrătește, începe să o vadă cu ochi răi;

Bătrânul din mine: nu o mai vrea, nu vrea să o mai vadă;

Înțeleptul din mine: tace și nu vrea să-mi spună cum trebuie privită…încă…

Anunțuri
 

Etichete: , , , ,

Bărbați, vreți sex?

Am auzit( din surse sigure) că unii bărbați nu vor să facă sex cu prietenele lor. Say that again!!! Mda, spun asta pt. că, în viziunea mea bărbații sunt super mega extra dependenți de sex( și femeile, dar ei mai mult, zic) și nu ar refuza nici o …. ocazie. Acum eu m-am gândit la câteva motive, deși bănuiesc că o voce masculină ar avea mai multe de zis în acest sens…
1. Nu o mai vrea pe prietena lui, s-a plictisit. Ok, atunci de ce nu îi dă papucii și gata. În schimb, el îi spune că ține la ea..ptiu drace!
2. Are probleme grave, nush de ce fel (fizice- psihice, bla bla).
3. E obosit, stresat. Dar oare, sexul nu e antitodul în acest caz?
4. Are alte orientări sexuale și stă cu prietena doar de fațadă.
5. Ține atât de mult la fată că nu vrea să o dezamăgească cu slaba lui prestanță în pat! Ahahaha, ce glumă bună…
Momentan nu mai îmi vin în minte alte motive, dar lumea a mai găsit motive:

– disfuncțiile erectile;
– neincrederea in partenera de cuplu;
– dependența de alcool sau droguri;
– diverse boli ale organismului;
– traume sexuale;
– depresie;
– tratament medicamentos al carui efect secundar este scaderea libidoului
Acum adevărul o fi pe undeva la mijloc, în funcție de fiecare persoană în parte, așa că, până una altă un banche:

O femeie se plange alteia ca barbat-su nu mai vrea sex si cum vine acasa o intreaba doar: „Ce avem de mancare?”
Cealalta ii zice:
– Draga, am avut si eu problema asta. Nu e grav, imbraca niste chiloti negri, cu dantela, o palarie neagra, ciorapi negri si il astepti in usa, sexy asa , si se rezolva;
A doua zi se intalnesc din nou:
– E, cum a fost?
– Am facut exact cum mi-ai spus, chiloti negri, dantela, palarie sexy, ce sa mai, bomba;
– Si?
– Si cand a deschis usa mi-a zis: „Zorro, faci si tu ceva de mancare azi?”
p.s. s-au intenționat unele exagerari 🙂

 
Un comentariu

Scris de pe 2 Octombrie 2011 în D'ale oamenilor mari

 

Etichete: , , , , ,

Nu și în cazul meu…sau?

 

Dacă ar fi să iau ordinea normală a vieții unui copil/tânăr, ținând cont de importanța sentimentală(cred) aș zice așa:

–          Mai întâi sunt părinții: aceștia te iubesc necondiționat și de exagerat de multe ori se gândesc numai la tine și la binele tău. Te ajută să crești mare și voinic, fac din tine o persoană integră, crescută comme il faut și pe deasupra mai îți servesc și ca modele de urmat.

–          Apoi vin frații: aceștia sunt în completarea părinților. Îți oferă ceea ce părinții nu pot, tovărășie și complicitate în…hehe…Uneori pot servi drept exemple de urmat, alteori sunt prezenți ca să te învețe să nu fi egoist, să te gândești și la alții, să împarți. Și de acestă dată, vorbim de puncte de spirjin.

–          Pe urmă vin bunicii: aceștia sunt o extensie a părinților sau variante mai blânde ale acestora. Ei sunt persoanele care te susțin atunci când apar fisuri în relația cu cei amintiți mai sus(părinți mai ales) și te fac să înțelegi că ești tânăr și pripit, te temperează și îți împătășesc din înțelepciunea lor. Te învață o mulțime de lucruri ce numai bătrânii le știu.

–           La final ești tu: o sumă de de toate. Chiar dacă îți place sau nu, o contribuție majoră în formarea ta ca persoana o au toți cei de mai sus. De multe ori au o influență hotărâtoare…

Din păcare, eu mă încadrez (mai mult sau mai puțin) în categoria celor care au fost influențați negativ, influențe care tind a-mi deveni nefaste.  Dar, cum nimic nu e ușor înainte de a fi greu…. încerc să trec peste și să iau lucrurile așa cum sunt și să le las să dispară așa cum au venit și mă mulțumesc  cu norocul că trăiesc…..iar asta îmi va lua o viață întreagă :).

 

Etichete: , , , , , ,

De ce sunt eu handicapată sentimental???

Întrebare la care încerc de multe ori să răspund, dar nu prea reușesc. Câteva tentative de-a lungul timpului, eșuate toate, mai jos:

* Toți bărbații sunt la fel! Porci, nesimțiți ș.a.m.d…Singura diferență între ei e că unii sunt mai nesimțiți, iar alții mai puțin nesimțiți.. Am întâlnit și auzit numai exemple negative .. La un moment dat îi uram pe toți! Nu înțelegeam necesitatea existenței lor pe acest Pământ, iar dacă ar fi venit un potop să îi ia pe sus, nu mă supăram. Acum mi-a trecut.

*Toate relațiile urmează același curs și au același final. Relația presupune o mulțime de bătăi de cap, trebuie să justifici fiecare pas pe care îl faci, fiecare alegere, chiar și ceea ce nu faci în mod intenționat, voluntar. Libertatea ta e compromisă definitiv, iar treptat devii o altă persoană, un El/Ea făurit după chipul și asemănarea placul celuilalt. De multe ori nici nu îți dai seama unde ai dispărut, tu-adevăratul tu. Te-ai schimbat fără să îți dai seama, doar de dragul Lui/Ei. Din păcate, schimbările acestea nu sunt un lucru bun. Apoi apar certurile, dracii negri, gelozia și suferința, deprimarea, disperarea, vinovăția…ruptura. Și în final te trezești singur singurel, fără prea mulți prieteni, fără personalitate, fără nimic din ceea ce te definea mai demult. Povestea e aceeași, personajele sunt altele, atât!

*Așa gândeam eu pe când eram tânără-tânără*

#Apoi e frica de necunoscut. Apar întrebări gen: dacă ne despărțim?/ dacă nu o să fie nimic din relația noastră?/dacă nu sunt potrivită pt el?/dacă mă va face să sufăr?/ dacă îl fac să sufere? dacă, dacă???? Câte și mai câte întrebări care de multe ori nu își au rostul. Eu știu foarte bine că nu câstigi dacă nu riști și nu vei ști nicodată cum va fi ceva dacă nu încerci. De multe ori, nu pierzi nimic dacă dai o sansă, ba chiar ai de câștigat. Sunt conștientă că odată și odată va trebui să trec de partea cealaltă( ahaha, de partea celor cu relații), dar ceva mă împiedică să fac pasul și nu știu ce e.

#Idealul masculin nu există! Pentru cine e ideal, după criteriile cui? Să zicem că îmi definesc un tipar, în momentul în care l-am găsit și constat că nu mi se potrivește, ce fac? Îmi construiesc altul și altul și tot așa? Nu se poate. Dar dacă nu îl voi găsi niciodată? Caut, aștept ca o nebună, ratez mii de ocazii( oferite de cei ieșiți din tipar) și nimic, nu apare deloc…am luat țeapă original. În plus, nu poți construi un om după bunul tău plac(unii pot, poate), poți încerca să cunoști fiece om și să vezi dacă ți se potrivește(deși și asta e relativă), să îți construiești idealul pe parcurs sau să il deconstruiești…

#O altă chestie: dacă nu îl voi întâlni în veci pe El, că vorba aceea: ”toți bărbații buni, sunt luați!” Sau poate îl întâlnesc, dar nu mă vrea, atunci cum pot eu să mai iubesc?? Ce mă fac dacă îmi devine prieten, prieten bun?? Eu nu pot să dau cu piciorul la o prietenie, nu am acel curaj și nici acea energie de a reinvesti într-o altfel de relație. Relația mă seacă de resurse….mă macină, imi fură toată energia…pentru că odată intrată în horă nu pot decât să joc.

#Așa gândeam când eram mai tânără.#

Mi-e mult mai bine singură. Am ocazia să mă cunosc, recunosc, regăsesc fără să mă raportez la absolut nimeni altcineva în afară de propria mea persoană. Îmi construiesc și reconstruiesc personalitatea, încerc să îmi dau seama ce vreau. Învăț să mă suport eu pe mine, să mă iubesc. Dacă sunt capabilă de lucrul acesta, poate voi putea să iubesc și pe altcineva. Ca să pot iubi pe cineva trebuie să fiu vindecată de orice altă dependență sentimentală. Știu zicala”cui cu cui se scoate”, dar la mine, în acest caz nu se aplică. În plus, dependența sentimentală nu provoacă decât dependență..ahahahaa…cum voi putea eu să trăiesc atunci fără altcineva??? Cum voi învăța să mă descurc și singură?? Nu tot timpul ceilalți sunt lângă noi(e supraomenesc) să ne ajute chiar la toate. Nu e vorba de egoism ci de echilibru și împăcare cu sinele tău.

Sunt un suflet hoinar. Nu mai știu cum e să ai casa ta, cum e să zici acasă unui singur loc. Rătăcesc în frânturi de persoane, nu mă regăsesc în totalitate niciunde, nu știu cu precizie ce vreau de la mine, de la viață, de la ceilalți. Nu îmi găsesc locul…nimic definitoriu, definitiv. Nu mai știu cum e să ai încredere în cineva. Pilonul meu de susținere sunt eu și acela e cam șubred. Nu mai sunt obișnuită să împart cu nimeni nimic, nu mai știu cum e să primești: zâmbete, mângâieri, încurajări…Din moment ce m-am obișnuit să nu am mai nimic sigur în viața mea nu pot avea o relație stabilă. Dacă nu ai un lucru pentru mult timp sau nu l-ai avut niciodată, te obișnuiești și fără el.

Acum nu mai gândesc nicicum.

Cam atât cu despicatul firului, în concluzie putem zice că Adriana suferă de Prostias Majorus și de diaree verbală și nu în ultimul rând, menționăm că e o handicapată sentimental și veci pururi nu va găsi mântuire. Amin!

Oare ce sa fie???

 
2 comentarii

Scris de pe 18 Aprilie 2010 în Numai cu şi despre

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , ,

Gafele mirobolante ale unor foşti

broke it

Mmmm, trăim, ne îndrăgostim şi iubim, frenetic, pasional, nebuneşte, animalic sau chill, no stress. Eh, ca orice poveste, începutul are şi un sfârşit care poate nu fie chiar un sfârşit sau să fie fericit sau nu (final deschis să nu zicem tragic).

Neavând de lucru şi nici somn mă gândeam eu aşa la micile „surprize” sau căcaturi pe care le fac foştii. Mă gândeam la foştii mei şi la faptele lor eroice ce le-au adus un loc bine meritat la noi în celulă în postul meu. Ar trebui să se simtă onoraţi..uahaha

Gafe adresate subsemnatei voit sau ne:

Din categoria a fi sau a nu fi:

– wtf, mai suntem sau nu combinaţi??? Minunata ta tăcere mortuară mă lasă în ceaţă….helllooo, anybody there??? Unde e comunicarea??

– după o absenţă de câteva luni bune…ţîrrrrr, ţîrrrr, sună telefonul…: „ ceau ce mai faci??? Cum mai merge viaţa ta???” huh??? Ai decis să faci pe mortul, so play dead than. C’est fini la comedie, tu ţi-ai stabilit termenii încheierii contractului, ce mai vrei atunci? Ai avut un moment de slăbiciune, nevoie de afecţiune??? So sorry, trebuia să faci o clauză specială în contract.

Din categoria cai verzi pe pereţi:

– te lauzi că vai ce nefericit eşti tu în dragoste, că nu, nu ai prietenă, ai avut tentative, dar ceva nu era cum trebuie, nu ai ajuns mai departe de prima bază(sau care era aia cu sărutul?) şi ai avut revelaţia vieţii: exa ta era The one. Mă leşi? Să fim serioşi, doar eşti bărbat, nu refuzi tu nimic dacă ţi se oferă pe tavă ceva şi în plus, tocmai din cauză că eşti bărbat treci mai uşor peste. Aici amintim momentele în care ea nu putea să treacă peste vre-o măgărie de a ta, iar replica ta era :” dar treci peste odată!”. Ha!

– uuuu, ţi-ai găsit gagică, super tare, frate! Eu ca tâmpita cred că în sfârşit eşti şi tu ok şi te felicit. Tu, nu ştiu din ce motive(poate ştiu, dar nu vreau să ştiu) negi totul. Hop măi că nu ţi-am tăiat capul, nu vrei să îmi zici, nu îmi spune, nu e treaba mea şi gata bâlciul. Dar nu, tu trebuie să te dai rotund, că nu ai pe nimeni şi nici nu ai avut. Trist, având în vedere că după conversaţia noastră mai mai că nu dau nas în nas cu tine şi cu ea. Vorba aia: minte-mă, minte-mă frumos…

– îmi faci tu mii de declaraţii gen „best friend forever” mai  inima prieteniei lipseşte, fiecare păstrându-şi jumătatea de inimă cu sfinţenie la lănţişor. Foarte bine, nu am nimic împotrivă, există cazuri în care cei 2 jucători la dragoste au văzut că nu mai merge, dar continuă să se înţeleagă bine şi după. Eh, dar la tine asta sunt doar vorbe, ne vedem pe stradă, mă saluţi (câtă onoare pt. mine) şi apoi în loc să îmi vorbeşti mie, că doar am rămas best friends, îi vorbeşti prietenei mele şi la mine nici nu te uiţi…nah, that’s lame.

Din categoria lauda de sine nu miroase a bine:

– în tentativa ta sau ce o fii de a păstra legătura, începi şi îmi expui cât de minunată e viaţa ta după ce ne-am despărţit. Oare chiar vreau să ştiu??? Nu prea cred şi nu e vorba că mă doare, ahaha, ci pur şi simplu nu mă interesează.. din punctul meu de vedere, date fiind circumstanţele separării, fiecare îşi vede de viaţa lui.

Din categoria  wtf, pshiopat sau emo man??? Chiar aşa??? Incredibil de incredibil:

– după despărţire alegi varianta : „rămânem amici” şi vrei să devii cel mai bun prieten al fostei tale  iubiri…hăhă. Ce nu ştii tu e că dacă îţi asumi acest rol atunci nu ai nici un drept să-i ţii tu evidenţa. Să mă explic: nu poţi să ai pretenţia ca ea să îţi zică tot ce face, la ce oră se trezeşte, de câte ori pe zi merge la wc, cu cine a ieşit aseară ş.a.m.d. în nici un caz nu ai voie să îi faci scene de gelozie dacă se uită la un film şi nu are chef de interogatoriile tale sau dacă nu ţi-a răspuns la tel când ai avut tu chef. Ştire pt. tine: nu mai e iubita ta să îţi fie la dispoziţie când ai tu chef, sâc!

– ioi, una bună, à la emo style. Vrei împăcare, după o perioadă de timp în care am întrerupt orice legătură şi poate fiecare s-a schimbat, mai mult sau mai puţin. Discutăm, eu îţi spun că nu merge aşa, că simt că m-am schimbat puţin şi vreau să respir alt aer acum. Poate încă te mai iubesc de îmi explodează inima sau poate nu mai simt nimic pt. tine, nici eu nu ştiu, dar ştiu că nu mai vreau cu tine(cel puţin nu aşa la comandă). Atunci, să te ţii, de fapt, eu să mă ţin, încep mesajele sinucigaşe în care tu depăşeşti orice tipar emo. Ai de capul meu!!!  În viaţa mea nu credeam că în tine se ascund asemenea diavoli şi că poate o persoană să fie atât de disperată, lucru ce mă face să mă întreb ”eu de cine draq m-am îndrăgostit?”. Poate e doar teatru sau poate nu, dar dacă e , atunci joci perfect rolul într-a tragedie, dramă, ca să nu zic “romance” aka telenovelă. Ştii ceva? mie din gama largă de activităţi emo, îmi place doar să stau pe întuneric …uuuuuhhuuuuhuuuuu, so I’m sorry pt. tine.

P.S.: mă-ntreb, oare eu ce gafe am făcut??? Modestia din mine urlă din răsputeri că nu am făcut nici una, dar eu, cum sunt o fire calculată, pt. moment dospesc răspunsul.

P.S.2: oricm le mulţumesc pt. prestaţie…deci aplauze, vă rog!!!!! 😀

 

Etichete: ,

shoes

Iacătă niste shoes…ca tot aveam eu ceva cu pantofii…so arta, freaky stuff, nice stuff…

au naturel:

Michel-Tcherevkoff7Michel-Tcherevkoff9

tricotat, plastelinizat…paper and …:

converse_e-2Phong-Nguyen_2Krantoffel-15a-kicksjockey

la pièce de résistance:

roswitha-new28

pozele se gasesc aici

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 21 August 2009 în Fără categorie

 

Etichete: ,

povestea prieteniei

CA0LQB4X

M-am hotarat sa imi fac o clasificare a denumirii pe care o atribui eu cand vine vorba de prietenie. Aici ma refer la o clarificare, mai degraba, in ceea ce priveste gradul de prietenie si denumirea aferenta. Mi s-a atras atentia ca am prea multi friends, ca pt mine toti sunt prieteni si nu se mai intelge nimic. Asadar, pt ca la scoala am fost invatata sa evit confuziile si ambiguitatile pt o mai buna comunicare :

Prieten devine persoana care imi este suficient de apropiata si pt care as face destul de multe lucruri, daca mi-ar cere-o, iar daca ar avea nevoie de ajutorul meu, clar ca as sari. La aceasta categorie putem vorbi de: Prieten extra bun (cel mai bun prieten, desi e cam discutabil calificativul), prieten de mijloc (vai ca urat suna), viitor prieten (adica o persoana care mai are f putin si imi devine prieten, cineva care e mai mult decat friend).

Friend este persoana cu care imi place sa imi petrec timpul, imi place sa socializez, dar inca nu avem o legatura atat de stransa, nu ma cunoaste atat de bine si viceversa ( legatura dintre noi are interferente sau circumstantele nu ne sunt favorabile).

Amic se refera mai degraba la cunostinte, la persoanele pe care le-am cunoscut in diverse situatii si cu care nu mai am/avut tangente;  persoanele de care nu sunt eu prea pasionata .

“Pestisorii” din lume reprezinta restul lumii..ahahaha..toate persoanele pe care nu le cunosc si cu care nu am nici o legatura, dar cu care poate o sa am…ahahahahaha…

Acum imi este si mie mai clar…sper sa nu mai fac confuzii si sa induc lumea in eroare.

P.S.: Acum ma gandesc cum anume au intrat aceste persoane in viata mea si ce anume au schimbat la mine sau ce am schimbat eu. Poate o sa scriu povestea fiecaruia in parte..hmmm

 
5 comentarii

Scris de pe 29 Iulie 2009 în Fără categorie

 

Etichete: