RSS

Arhive pe etichete: cea de toate zilele sau nu

Spor la treabă!

Ce mult îmi place mie ”zicerea” asta, mai ales când am ceva de lucru J. Îmi place să am spor la ceea ce fac, chiar dacă sunt la locul de muncă. Nu știu de ce, dar mie mi se părea foarte normal ca atunci când cineva este la job să îi urez spor la treabă. Ei bine, se pare că nu e așa, după ce am urat mai multor persoane acest lucru, am fost mustrată de mama focului.  Parcă aș fi comis un păcat capital adresând asemenea vorbe, hmmm. Mi s-a spus că se zice servici ușor!, că doar nu se vrea spor, ci se vrea relaxare totală la job.

Prin spor nu înțeleg musai ceva cantitativ, ci mai degrabă calitativ, adică nu trebuie să am nush câte lucruri de făcut, ci să reușesc să le fac bine și corect pe cele pe care le am. Poate am înțeles eu greșit sensul expresiei sau i-am atribuit un alt sens…

Așa ca de încheiere, o mică urare: spor la treabă, oricare ar fi ea!

Reclame
 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Anti

Mi-am adus aminte de ce eram eu, pe când eram mai tânără, antirelaţionare, antisocializare şi anti alte cele. Ei bine, treaba stătea în felul următor: nu prea suportam să comunic cu alţii(exceptând câţiva prieteni buni) dintr-o mulţime de motive ( acum constat că erau întemeiate).  Pseudo munca pe care o prestez în momentul de faţă în preudo orăşucul natal, mă obligă să iscălesc mai jos constatările:

– dacă zâmbeşti şi dai bună ziua frumos(că doar asta credeam eu că intră în preudo atribuţiile mele) lumea nu mai ştie cât îi e lungul nasului şi începe conversaţii de tot soiul, de la cele mai insipide până la cele mai greţoase;

– dacă eşti nou venită într-un colectiv trebuie să faci faţă, pe de o parte, asaltului de întrebări din partea colegilor( arborele genealogic, istoricul familiei, nr la papuc), iar pe de altă parte, trebuie să răspunzi drăguţ tuturor clienţilor fideli care calcă pragul clădirii unde tu îţi desfăşori activitatea (eşti din oraş?, parcă te ştiu de undeva? etc);

– dacă te pune michiduţă să-ţi oferi ajutorul, atunci ai încurcat-o original, de la o chestie mică eşti rugat să faci alta şi alta şi alta şi tot aşa;

– dacă te-ai scăpat să le spui celorlalţi, în conversaţia de socializare pe care musai trebuie să o faci( că altfel eşti satanist), că mai spikuieşti nişte limbi străini, vei fi chemat pt orice fleac să îţi baţi capul(gratis şi benevol) de pereţi cu toţi străinii care Dumnezeule mare ştie ce limbi încâlcite mai vorbesc;

–         !!!! nota bene!!!! nici în ruptul capului să nu te uiţi, zâmbeşti, saluţi sau să porţi vre-o conversaţie cu italieni că  nu mai scapi de ei. De la nişte simple întrebări despre istoricul limbii italiene vorbite de tine până la ,,hai să îţi fac cinste cu o îngheţată,, ai servit tot tacâmul. Apoi, aproape de fiecare dată când au de rezolvat ceva, fie legat de chestiuni administrative hoteliere, fie legat de conexiunea lor la internet, bineînţeles că pe tine te vor întreba şi să nu uităm că dacă te văd de 100 ori într-o zi, de 100 de ori te vor saluta sau îţi vor face cu mâna.

–         etc.

Una din problemele mele este că, uneori sunt prea drăguţă cu cei din jurul meu, mie mi se pare normal să mă comport frumos cu ceilalţi(plus că aşa am învăţat la şcoală), dar din păcate însă, lumea e plină de gunoaie şi de oameni interesaţi(chiar dacă viaţa e şi frumoasă câteodată şi există şi oameni minunaţi).

p.s. multe din cele de mai sus se aplică mai ales la un loc de muncă.-

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Dai și primești

Eu sunt mai săritoare de felul meu(căpriță în toată regula), adică îmi place să îi ajut pe ceilalți. Problema mea e că nu prea știu cum, aș vrea să fac din lumea asta un loc mai bun, un loc unde să-mi placă să viețuiesc, să fie toate bune și frumoase, pace și cai verzi pe pereți….ahahaha…clar că am luat-o pe arătură 🙂. Ca să nu mai deviez de la subiect, m-am hotărât sa fac ceva, să ofer ceva cuiva. Datorită lui Pisic sau Tigrisor, m-am mobilizat. Am găsit eu demult un site și nu eram hotărâtă dacă să mă bag sau nu(mă urnesc mai greu) și mi-am tot stors mintea și în final am găsit ceva de oferit(prea puțin zic eu), dar se pare că s-a găsit cineva care să aibă trebuință de nimicurile pe care le-am oferit…

Am concluzionat că e așa de simplu să ajuți(câteodată), printr-un gest sau decizie care ție ți se pare nesemnificativă, poți să fericești ziua cuiva. Ceea ce e cel mai fain e că roata e rotundă și tot ceea ce dai ți se întoarce înapoi, chiar dacă sub altă formă 🙂. Eu am dat niște lucruri pe care nu le foloseam, inițial am vrut să le arunc, din comoditate. Bine că nu am făcut-o, am primit în schimb pt niște nimicuri un sentiment de bine și de mulțumire. Persoana chiar s-a bucurat de ”darul” meu, mi-a mulțumit personal( a și vrut să mă pupe) și public, nah, how great is that??? For me is f…ing great!

Bine că problema poate fii despicată în 15 mii de fire, aici nu am vorbit despre muuulte aspecte mai rele sau mai bune, despre…dar mai bine mă opresc aici că cine știe unde ajung…ahahaha

Morala zilei de azi: așa cum lucruri simple și neînsemnate pt alții, pentru mine sunt lucruri importante, la fel e și în cazul lor. Egoista de mine!

 

Etichete: , , , , , , , ,

mixele din ultimele săptămâni, melodia de ieri, azi hmmm

Cum singurul lucru pe care l-am făcut constant în ultimele săptămâni a fost ascultatul muzicii, deși nici acesta nu a fost prea ordonat și coerent(se va vedea din lista de mai jos) urmează câteva obsesii muzicale(de data asta mai multe decât de obicei):

din ultimele săptămâni:

Metallica styla:

Die, die, my darling

Fade to black

Escape

Low man’s lyrics

Fade to black

Whiskey in the jar

– Feist:

How my heart behaves

-Jem styla:

Just a ride

24 hours

Falling for you

Save me

Sonata arctica styla:

Peacemaker

Replica

Paid it full

Therion styla:

O fortuna

Midgard

Lemuria

Melodia de aseară…nice video hehehe

Nu azi?

P.S. prea multe mixe, multe not my style, dar așa a fost filmu 🙂

 

Etichete: , , , , , , ,

„cimentarea” relaţiei

Trebuie să îmi fac curaj…ştiu că nu e uşor, dar nimic nu e uşor în ziua de azi, vorba aceea: totul e greu înainte de a fi uşor!

Cu toate acestea, nu am putut să nu despic „le fir” in 15 mii…Cum să te arunci aşa cu capul înainte??? Trebuie să analizezi foarte bine situaţia, nu merge aşa. Intervine în ecuaţie anxietatea, care mă împiedică să văd lucrurile aşa cum sunt. Nu vreau nici în ruptul capului să încerc, să-i dau o şansă. Oricât de mult aş vrea ca inima mea nebună să se deschidă, să se lase inundată de …, …. şi alte cele, pur şi simplu nu se poate, ceva mă împiedică. Mă gândesc la toate consecinţele ce vor urma dacă voi face paşii…ştiu că nu mă voi simţi bine în pielea mea, voi deveni alt om, un om care devine o iluzie, doar pt. ceva. În plus nu mă pot lega de aşa ceva, nu vreau sa devin iar dependentă, iar atracţia fizică lipseşte cu desăvârşire. Nu cred că înţeleg (sau nu vreau) cum de există atâtea lucruri bune, dar urâte rău de tot( de fapt ştiu)…

În ultimă instanţă nu vreau să o iau iar de la capăt, să trec prin aceleaşi etape, aceleaşi deziluzii, acomodări, e prea epuizant, oricum ştiu care e finalitatea ( tot timpul e aceeaşi)… nu mai vreau bătăi de cap, mi-e atât de bine aşa J

Dar, ce pana mea??? Că doar nu pot să stau la infinit aşa, trebuie să iau taurul de coarne şi să încerc…nu am nimic de pierdut şi dacă aş avea ceva, tot trebuie să o fac, pentru mine…trebuie să văd cum e, dacă nu risc nu o să aflu niciodată…

Am încercat şi… nu a fost atât de rău, a fost chiar bine, parcă pluteam, hehehe….Mda, mi-am încercat noii shoesi de fugă, cei mai greţoşi posibil, dar foarte buni şi practici J…îi iuburăsc….ahahhahahah

p.s.: nu e cea mai palpitantă sau înălţătoare sau cool experienţă, dar….ahahaha

 

Etichete: , , , , , ,

meniul pt ziua de azi:

Dimineaţă: un bol cu lapte şi cereale

Să fiu şi puţin serioasă, meniul postului acesta îl „cuprinde” pe Gregory Colbert….

Nature’s orchestra includes not just Homo sapiens but elephants, whales, manatees, eagles, cheetahs, orangutans, and many others.

Pics şi

Sounds

cam atât pe ziua de astăzi….

 

Etichete: , , , ,

feelingeala..ahahaha

nu prea sunt eu feelingoasa, dar poza asta….ahahaha

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11 februarie 2010 în UnA, altA

 

Etichete: ,