RSS

Arhive pe etichete: ahahahaha

Povestea unei boli

A fost odată ca niciodată, de fapt recent de tot, o ceată de viruși/bacterii sau stafilococi/streptococi( cine mai știe) care se simțeau cam singuri de Sărbători. S-au gândit să meargă în vizită și au ales la întâmplare (sau nu) două bucăți de amigdale tare zglobii și drăguțe. Nimeni nu știe cum au venit, pe calea aerului, purtați de salivă, cert e că și-au făcut simțită prezența încă de la început și au pus piciorul în gât prag.
Amigdalele s-au imflamat de la atâta nesimțire și au început să caute soluții pt. a-i alunga pe musafirii nepoftiți. Înițial au făcut apel la cunoscuți(la anticorpi, la creieraș și chiar la om), pe rând au primit comprese pentru calmarea nervilor, pastile pentru dureri, propolis de la albine(naiba știe pentru ce), tot felul de ierburi fierte de la om(care gândea că astfel alungă spiritele rele). Nici pomeneală, banda de bandiți se simțea ca la ea acasă, până când, după două zile, omul(deștepul om) s-a gândit că fumul îi va alunga(de parcă ar fi niște tânțari). Fumul, frigul plus câteva medicamente( ce or fi alea, habar nu avem) au cam deranjat se pare, iar bandiții s-au mutat la sinusuri și unde le-a mai plăcut lor, atunci să te ții: au baricadat orice cale de acces spre aer, până când și-au pregătit câteva arme( aici vorbim de mucus de diferite culori, plus iritații provocatoare de tuse).
Și uite așa s-au lăfăit ca porcii pe unde au avut chef încă două zile, spre exasperarea gazdelor. Atunci s-a luat decizia de a se consulta medicul de familie, dar suprize, surprize, se schimbă legea sănătății și nimeni nu știe nimic și nu se poate face nmic. În cele din urmă, alarmați peste măsură, toți locatarii celulari și necelulari ai omului au sunat la 112, cerând SMURD-ului să vină să-i elibereze. Povestea abia acum ar trebui să înceapă, se pare că SMURD-ul nu mai este pentru toți, cică se privatizează sau ceva de genul și nu mai vine la tine când ai tu nevoie, oricum sărmanele celule umane nu au înțeles prea bine ce se întâmplă.
Din fericire, banda de bandiți și-a cam luat tălpășița când cineva a avut ideea să-i servească cu niște prafuri numite antibiotice și după câteva zile aproape toată lumea și-a recăpătat sănătatea înapoi.
În încheiere, unde se aduc mulțumiri, ca parte implicată în povestire, mulțumesc Cerului că nu am avut nevoie pe bune de SMURD pentru că atunci ar fi fost grav, dar sunt foarte tristă și necăjită că SĂNĂTAEA României are o boală grea de tot și nu își va recăpăta sănătatea prea curând. Oare, chiar nu există nici un praf numit anti****** care să o salveze???
Și uite așa am încălecat pe o șa stafilococ și v-am spus poveste ioc!

 

Etichete: , , , , , , , ,

Pseudo

Că tot trecut-au Paștile sau Paștele și nu am făcut urări si alte cele și nici nu am de gând să o fac acum, mă semnalez aci pe acest pseudo blog cu ceea ce am mai ”muncit eu zilele astea”:

Am făcut pe pseudo țărăncuța până mi-au ieșit bătături în palme și mi-am ars pielea de pe față și mâini de zici că eram ceva arătare SF.

Am făcut pe pseudo recepționera la un pseudo hotel din orășelul meu natal. Încă o fac, dar nu pt. mult timp :).

Am fost pseudo sociabilă și am incercat să fiu drăguță și să mă integrez într-un colectiv care nu îmi place de nici un fel.

Iar despre sărbători ce să zic? Nici măcar pseudo sărbătoare nu a fost, nu am simțit sau făcut nimic special cu ocazia acestor Sfinte zile. Am fost la serviciu (cică), am stat, am dat o mică ”tură” la biserică, am ciocănit niște ouă, am mâncat până era să crăp, am zis o mică rugăciune, am cugetat puțin la ceea ce a ajuns omenirea și încotro se îndreaptă( și m-am deprimat teribil), am înjurat, am plecat în miniexcursie când alții erau la biserici, am….

Acum nici nu mai știu dacă tot ce se petrece e la modul pseudo sau e realitate?? Sunt eu un pseudo om sau unul adevărat? Pffff

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Vise, visuri, minți sucite…ploaie

 Visăm, visăm…

……….noaptea ne făurim sau ne sunt făurite scenarii pe care mintea noastră sucită( a mea cel puțin) le vrea, după care tânjește sau de care este îngrozită.

……..ziua, vânăm iluzii, idealuri sau orice ne poate face viața mai suportabilă, mai bună, mai trăibilă. Mintea, din nou, ne dă(mie cel puțin) speranțe, ne face să vedem ceva sau să vedem altfel ceva, de așa natură încât să fim mulțumiti de noi, de tot ceea ce ne înconjoară. Iar dacă nu avem acea mulțumire, atunci suntem făcuți să credem că putem accede la ea, prin diferite metode, pe  diferite căi. Dar, de multe ori, nu știm să defim exact și cu claritate în ce constă acea mulțumire: bani mulți, succesuri, lucruri pur materiale sau pace în suflet, iubire, milă…feng șuiiii (sau ce o fi).

Atât de multe simțiri, de îmi stă inima în gât…respir și mă sufoc…mă bucur enorm, încep să îmi găsesc/regăsesc ehilibrul, dar mă doare, îmi vine să plâng de tristețe și de melancolie…nu sunt singură, dar dacă ar fi să-mi descriu în cuvinte starea, aș zice poate: mă simt extrem de tristă sau resemnată (nu știu dacă am putut vreodată să delimitez clar granița dintre cele două)….și da, a început să plouă!

p.s. acest post nu are nici o logică sau coerență, deci cititul lui nu e tocmai recomandat!

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Dai și primești

Eu sunt mai săritoare de felul meu(căpriță în toată regula), adică îmi place să îi ajut pe ceilalți. Problema mea e că nu prea știu cum, aș vrea să fac din lumea asta un loc mai bun, un loc unde să-mi placă să viețuiesc, să fie toate bune și frumoase, pace și cai verzi pe pereți….ahahaha…clar că am luat-o pe arătură 🙂. Ca să nu mai deviez de la subiect, m-am hotărât sa fac ceva, să ofer ceva cuiva. Datorită lui Pisic sau Tigrisor, m-am mobilizat. Am găsit eu demult un site și nu eram hotărâtă dacă să mă bag sau nu(mă urnesc mai greu) și mi-am tot stors mintea și în final am găsit ceva de oferit(prea puțin zic eu), dar se pare că s-a găsit cineva care să aibă trebuință de nimicurile pe care le-am oferit…

Am concluzionat că e așa de simplu să ajuți(câteodată), printr-un gest sau decizie care ție ți se pare nesemnificativă, poți să fericești ziua cuiva. Ceea ce e cel mai fain e că roata e rotundă și tot ceea ce dai ți se întoarce înapoi, chiar dacă sub altă formă 🙂. Eu am dat niște lucruri pe care nu le foloseam, inițial am vrut să le arunc, din comoditate. Bine că nu am făcut-o, am primit în schimb pt niște nimicuri un sentiment de bine și de mulțumire. Persoana chiar s-a bucurat de ”darul” meu, mi-a mulțumit personal( a și vrut să mă pupe) și public, nah, how great is that??? For me is f…ing great!

Bine că problema poate fii despicată în 15 mii de fire, aici nu am vorbit despre muuulte aspecte mai rele sau mai bune, despre…dar mai bine mă opresc aici că cine știe unde ajung…ahahaha

Morala zilei de azi: așa cum lucruri simple și neînsemnate pt alții, pentru mine sunt lucruri importante, la fel e și în cazul lor. Egoista de mine!

 

Etichete: , , , , , , , ,

my worst nightmare

Demult nu m-am mai speriat așa de tare un vis…de la cel cu nunta cred. Am mai visat eu verzi și uscate, vise faine, coșmaruri, alea, alea, dar azi noapte phhhhhhhhh…

Se făcea că nu mai puteam să stau singură, că am ajuns la concluzia că trebuie să depind sentimental de cineva și am intrat în criză. Se pare că nu mi-am găsit pe nimeni o luuuungăăăăă bucată de vreme și am cedat. Am zis că decât să îmi fie bine mie cu mine, mai bine să mă leg la cap și să mă cuplez cu cineva…și acel cineva era în visul meu un fost coleg, mare gagicar..oioiioiiiiii!!!!!!!!!!

M-a speriat nu atât faptul că m-am cuplat cu colegul meu și faptul că nu am mai ”rezistat” de una singură, că mi-am dat seamă că nu pot trăi foarte bine mersi și dacă sunt solo…că trebuie musai să fiu cuplată, chiar dacă nu simt nevoia sau nu îmi place persoana, doar pt că așa se cere…

Nu știu cum să interpretez visul sau din ce cauză îl avui, poate pt. că multă lume mă tot întreabă de latura sentimentală a vieții mele și mă tot pisează la cap să îmi ”iau” gagic ca să fiu și eu în rând cu lumea….dap, cred că asta e cauza coșmarului…

Oricum, am tras o sperietură…ehehehehe

 

Etichete: , , , , , , , , ,

mixele din ultimele săptămâni, melodia de ieri, azi hmmm

Cum singurul lucru pe care l-am făcut constant în ultimele săptămâni a fost ascultatul muzicii, deși nici acesta nu a fost prea ordonat și coerent(se va vedea din lista de mai jos) urmează câteva obsesii muzicale(de data asta mai multe decât de obicei):

din ultimele săptămâni:

Metallica styla:

Die, die, my darling

Fade to black

Escape

Low man’s lyrics

Fade to black

Whiskey in the jar

– Feist:

How my heart behaves

-Jem styla:

Just a ride

24 hours

Falling for you

Save me

Sonata arctica styla:

Peacemaker

Replica

Paid it full

Therion styla:

O fortuna

Midgard

Lemuria

Melodia de aseară…nice video hehehe

Nu azi?

P.S. prea multe mixe, multe not my style, dar așa a fost filmu 🙂

 

Etichete: , , , , , , ,

hmmm

mă ia valul….din păcate pentru mine( cred) nu știu să înot…hmmm

 

Etichete: , , ,