RSS

și mă arunc…

25 Iul

De mică îmi imaginez tot soiul de scenarii sinucigașe, mă gândesc cum ar fi să nu mai fie…sunt atât de multe moduri în care un om poate să își pună capăt zilelor, de la cele mai banale la cele mai complexe, de la cele mai inimaginabile feluri la cele mai previzibile cu putință. Mi-au trecut și mie prin minte câteva, când eram mică, de ex, mă vedeam sărind de la balcon( et 3, acolo aveam apartamentul) drept în curte( de lucrul acesta am rămas traumatizată- un copil din bloc a căzut așa de la balcon) sau atunci când sunt la înălțime, oriunde, mă gândesc cum ar fi dacă aș aluneca sau m-aș dezechilibra sau m-ar împinge cineva….

Cele mai multe morți imaginate de mine sunt cele pe care mi le provoc singură, în care îmi tai venele & co. Apoi urmează celelalte feluri, în care din simple activități pe care le desfășor zilnic sau nu, devin adevărate dezastre ce implică persoana mea. Dacă sunt pasager în autobus sau pe motor, pe neașteptate o altă mașină ne taie calea sau ieșim din decor, iar eu zac pe asfalt sau în șant cu capul zdrobit! Și câte și mai câte scenarii, cred că aș putea să scriu filme horror liniștită.

De ce mintea mea sucită îmi joacă asemenea feste? Pentru că sunt o deraiată mental, pare-se….muahahahaah!!!!! De fapt, de multe ori, am atât de puțină încredere în mine că mă desconsider și atunci mi se pare că doar îngreunez( la propriu și la figurat Pământul), subconștientul meu se pare că lucrează…  Bineînțeles, că nici cei care ar trebui să mă ajute să am o viață mai respirabilă, nu mă ajută, ba mai mult, mă doboară până îmi vine să urlu de durere, uneori, ei gândind că așa mă ajută. Iar eu, debila de mine, încearc să îi împac pe toți și mă las jucată ca o biată marionetă de degetele abile sau nu, ale celor din jurul meu( care zic că îmi vor doar binele).

Asemenea vorbe s-ar potrivi de minune unui dependent vicios, care este la reabilitare sau unei persoane căreia i s-au întâmplat multe porcării în copilărie. Eh, în cazul meu nu este chiar așa, dar probabil cândva, am greșit cu ceva în dezvoltarea mea ca om și acum ies la lumină diverși monștrii.

Ar mai fi de zis, că niciodată( așa gândesc acum, cel puțin) nu aș putea să îmi iau viața, oricât de dezamăgită și de sucită aș fi. În plus, sunt destul de sensibilă la durere, deci….

 

 

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: