RSS

bunicul

30 Mar

Dacă aş putea alege, dintre toate tipurile/ „profesiile”/ etc. de oameni aş alege să fiu bunic. Nu ştiu de ce, dar a fi bunic mi se pare super tare( cum zice lumea cul). De fapt, s-ar putea să ştiu. De când lumea, o figură a unui bunic(mai ales a bunicilor mei) mi-a inspirat încredere, înţelepciune şi siguranţă. Când privesc un astfel de chip am impresia că într-adevăr există echilibru şi linişte. Prin fiinţa lui îmi aminteşte că nu sunt un fir de păpădie suflat de vânt în toate zările, ci simt că am nişte rădăcini, undeva, oriunde…

Printre primele amintiri pe care le am, se numără cele cu bunicul( unul dintre ei). Figura gravă, calmă, severă şi blândă în acelaşi timp mi-a rămas întipărită în minte. Câteodată, noaptea, când închid ochii, parcă îl văd, exact aşa cum era, iar imaginea lui îmi este atât de clară. Bunicul m-a învăţat de toate, să fac prostii, să fiu cuminte( câte lecţii de învăţare de minte îmi dădea)…iar poveştile spuse de el, seara înainte de culcare, mmmm….ce-i plăcea să inventeze poveşti, numai să le facă pe plac nepoatelor. Foarte multe poveşti uitate au fost, dar momentul şi clipele acelea sunt vii, foarte vii în inima nepoatelor….

Celălalt bunic mi-a arătat cum stă treaba cu noţiunea de familie( cel puţin cea compusă din soţ şi soţie). Chiar dacă soţia ta e o scorpie, după 50 de ani, tot găseşti ceva la ea, ceva ce te-a făcut să ţii la ea şi te rogi pentru binele şi sănătatea ei în fiecare seară. Poţi avea sute, milioane de draci negri sau de toate culorile în timpul zilei din cauza ei, dar seara îi laşi deoparte şi îi spui noapte bună.

Adevărată vorba: cine n-are bătrâni să îşi cumpere! Eu una aş cumpăra bunici fără să stau pe gânduri, dar din păcate cei mai mulţi sunt nepreţuiţi….

Singurele mele regrete legate de bunicii (trecuţi, prezenţi sau viitori) din viaţa mea sunt în număr de trei:

1. Nu am apucat să mă bucur destul de primul bunic…a luat calea cerurilor mult prea repede…

2. Al doilea bunic îmbătrâneşte prea repede, puterile îl lasă, iar eu nu o să pot să mă bucur suficient de prezenţa lui…

3. Dacă o să am cândva copii, nu o să ştie niciodată însemnătatea „bunicului”(din partea mamei)….pentru că cel care ar avea de îndeplinit acest „rol” nu e în stare… moraliceşte vorbind…

Cu toate acestea eu mă bucur că s-a inventat „bunicul” !

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 30 Martie 2010 în Doar atât!, Numai cu şi despre

 

Etichete: , , , ,

Un răspuns la „bunicul

  1. aaweth

    1 Aprilie 2010 at 23:30

    draga mea ce amintiri frumoase mi-ai trezit..

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: