RSS

de ziua lui…

06 Dec

Moşu Nicolae, anul acesta m’a cam evitat…aici nu mă refer la faptul că nu am primit cadouri, ci la faptul că nu şi-a făcut simţită prezenta…spirituală.

Îmi  aduc aminte că pe vremuri, când eram mică, venea în fiecare an… mama ne punea să dormim ca să vadă moşul ce cuminţi suntem( de fapt ca să aiba ea timp să ne pună cadourile în ghete). Eram aşa de emoţionată, nu puteam să închid nici măcar un ochi, îmi imaginam cum stau eu la poveşti cu prietenul lui Mos Crăciun..hehehe…şi cum îi zic poezia învăţată la grădi. Din păcate pt. mine, doar bătea la uşă şi apoi fugea ( mergea la ceilalţi copii, că sunt mulţi care îl aşteapta, după spusele mamei), degeaba fugeam eu pe scări să îl mai prind, era dus demult moşul. Atunci mergeam la cadouri, logic, dacă tot le-a adus: în fiecare papuc aveam câte ceva, de la ceapă, la cine ştie ce jucărie mult dorită. Mă bucuram de cel mai mic cadou şi cel mai important era că simţeam căldura sărbătorilor, în adevăratul sens al cuvântului. Şi acum mai simt mireasma acelor vremuri…mmmm…

Apoi, am mai crescut, am auzit zvonuri cum că moşul Nicu nu există. Eram un adevărat detectiv înainte de 6 decembrie, cotrobăiam peste tot ca să descopăr cadourile ascunse de mama…fără nici un rezultat…moşul tot venea…În final, am aflat că nu există, dar eu îl simţeam în fiecare an…Eram eu moşu pentru cei dragi mie, iar ei erau moşu’ pt. mine…simţeam iubire, iubire, iubire peste tot şi în toate…lumea îmi părea mai bună şi mai frumoasă ( cât feelingism)…ahahaha…

Anul acesta, lucrurile au fost altfel, nici măcar nu mi-am dat seama că aseară trebuia să vină moşul până când am primit nuiele şi cioco… parcă toate au trecut pe lângă mine cu o super viteză…eram concentrată la un căcat de proiect( din punctul meu de vedere nici nu merită numele ăsta)…Am devenit o superficială, o interesată şi nu mă încântă cu nimic toate astea. Ştiam şi înainte că lucrurile materiale sunt importante într-o oarecare măsură( cam mică pt mine), dar acum m-am lăsat dusă de val…de fapt, cred că eram eu prea naivă sau prea idealistă. Credeam că dacă partea spirituală e ok, atunci restul nu contează aşa de mult. Acum cred că pt. a-ţi satisface liniştile sufleteşti, dorinţele trebuie mai întâi să ai părţile materiale. Adică, de ex, ca să pot să îmi dedic puţin tp mie, trebuie să termin treburile şcolare.  Dacă nu mă gândesc la viitorul meu profesional, s-a zis cu mine….musai musai trebuie să mă realizez. Păcat că punctul meu de vedere în ceea ce priveşte realizarea diferă puţin de al altora. Eu m-aş simţi realizată şi dacă aş fi într-un sat uitat de lume făcând muncă de voluntariat sau dacă aş aduce zâmbete pe feţele unor copii necăjiţi. Eh, nu e aşa cum aş vrea eu şi de aceea trebuie să îmi schimb gândirea, să devin o materialistă şi gata!

Şi uite aşa, din una în alta, m-am debusolat complet şi nu mai ştiu… vreau doar să-i simt prezenţa lui Mos Nicolae…dar din păcate ziua lui a cam trecut….

Anunțuri
 

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: