RSS

povestea cărţilor

01 Sep

Ca tot omul care se plictiseşte şi vrea să facă ceva cu timpul său, aşa am vrut şi eu. Am găsit în final o bibliotecă (de ceva săptămâni tot caut) şi merg să îmi fac legitimaţie. Intru cu inima plină de entuziasm, în curând o să am cărţi, multe, multe şi o să citesc…uuuuu….Le întreb pe doamnele bibliotecare de legitimaţie, foarte amabile îmi spun că trebuie să plătesc 3 lei, să dau buletinul şi să completez un formular, doar 3 paşi spre fericirea mea. Deja mă şi vedeam cu un braţ de cărţi :). Apoi mă întreabă dacă sunt din municipiu, iar eu zic că nu. Acesta a fost momentul decisiv în „lupta” mea cu plictiseală, se pare că dacă nu sunt din municipiu(dar sunt din judeţ) nu pot să îmi fac legitimaţie de bibliotecă. Parcă mi-ar fi dat cu ceva în cap, le spun frumos că sunt din judeţ, iar biblioteca se numeşte „judeţeană”(nu ar trebui să poată lua cărţi oricine din judeţ?) şi eu vreau să citesc, dar degeaba pt. că „NU se poate, ne pare rău…”. Mirific, bine că există biblioteci să putrezească toate cărţile în ele şi să nu le citească nici dracu’. Sunt super nervoasă, adică eu nu înţeleg, lumea nu prea mai citeşte(oricum nu ca mai demult), tinerii merg foarte rar la biblioteci (nu mai împrumută cărţile, cer bani de la părinţi să le cumpere), sunt mii de cărţi care aşteaptă să fie atinse, descoperite, şterse de praf şi uitare şi citite…dar nu, nu toată lumea are acest drept.

Serios acum, eu tot nu înţeleg, recunosc că logica mea are de suferit de multe ori şi că nu ştiu cum stă treaba cu multe lucruri, dar chiar aşa??? Unu : e bibliotecă, deci au toţi dreptul să se folosească de ea, că doar de aceea s-a inventat. Doi(acceptând ipoteza că biblioteca nu e pt. toţi): e judeţeană, ce pana mea înseamnă asta? Eu înţeleg că se referă la judeţ, la totalitatea localităţilor, deci dacă sunt din judeţ pot să iau cărţi. Trei (în ideea că judeţeană nu înseamnă ce înţeleg eu) : de ce nu există şi situaţii speciale, adică să existe legitimaţii externe de exemplu, bun, nu sunt din municipiu, judeţ, etc., dar pot să îmi fac legitimaţie în calitate de cititor extern. Concluzia: un mare căcat, dacă aş auzi de la cineva fraza : „eu vreau să citesc , dar nu pot pt. că nu pot să iau cărţi de la bibliotecă”, aş rade de m-aş prăpădi, serios, şi aş face la glume pe seama persoanei ohohoho. Dar nu pot să fac asta pt că e vorba despre mine şi mă enervează la culme. Dacă nu mi-ar fi atât de dragi cărţile aş renunţa definitiv la ele, după o asemenea întâmplare, dar cum eu iubesc cărţile nu  să fac aşa ceva doar pt. că de la bibliotecă nu pot să împrumut cărţi. Tot timpul există altenative:D.

Povestea se termină cu bine totuşi, ca în basmele cu zâne(da fix!). M-am oprit la un chioşc de ziare şi m-am hotărât să îmi cumpăr o carte că şi aşa se face mare campanie cu ziarul şi cartea(aici nu comentez că la începutul campaniei căutam că disperata pe la toate chioşcurile după ziarul cu pricina şi tot degeaba). Testez terenul, mă uit la ofertă şi nimic nu îmi este pe plac…offf…se pare că îmi este sortit să mă las de citit, dar stai, ce îmi văd ochii…oh da, o carte: Romanul adolescentului miop, de M. Eliade. Aleluia, evrika!!!!! De câteva zile aveam poftă de Eliade…deci se pare că cineva acolo sus mă iubeşte. Întreb cât costă şi o iau, nu a fost scumpă, dar având în vedere că momentan nu am nici un venit şi că primesc bani de la familie, nu prea e ok să cheltui bani. În fine, nu mă interesează, fac greva foamei dacă trebuie sau în cel mai rău caz o să accept statutul de parazitul familiei, fac orice pt. o carte bună. Am zis!!!!

Am emoţii, nici nu am scos cartea din ambalaj, aşa frumos se uită la mine că mai mai că o înrămez  :p. Gata am desfăcut-o, o iubesc deja, de la prima atingere…mmmm…e aşa de roşie, are coperta groasă, paginile nu miros a vechi(deşi mi-ar fi plăcut, dar asta o rezolvă timpul) şi e groasă, hehe, are 460 de pagini, exact cum îmi place mie şi în mod ironic e de la Biblioteca pt. toţi…ahahaha. Acum mai trebuie să îmi placă ce conţine, dar asta nu e grav pt. că oricum mi-a îmbucurat ziua şi în plus e a mea, dap, dap, dap, încet, încet poate că o să am din nou cărţi în bibliotecă, ştiu că nu vor fi ca celelalte pe care le-am pierdut( de fapt, am fost privată de ele), dar…

P.S.: mă gândeam să merg la bibliotecare să le rog să mă lase să citesc acolo, la bibliotecă. Aşa o să fac dacă nu găsesc alte soluţii, nu scapă ele (cărţile, bibliotecarele) aşa uşor de mine….muahahaha…

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe 1 Septembrie 2009 în De plânsul râsului, Draci negri!

 

Etichete: ,

2 răspunsuri la „povestea cărţilor

  1. Tomata cu scufita

    1 Septembrie 2009 at 15:54

    😦 Imi pare rau pentru intamplarea cu biblioteca. Ai dreptate, cartile alea stau acolo pline de praf si lumea care vrea sa le citeasca tre’ sa indeplineasca nu stiu ce conditii. In ce tara traim….

    In alta ordine de idei… poti sa citesti de pe net, daca iti doresti asa mult si n-ai acces la carti altfel. Iti recomand scribd.com. Nu gasesti chiar tot, dar tot e mai bine decat nimic. 🙂

    Bafta si spor la citit.

     
  2. serrenis

    1 Septembrie 2009 at 18:17

    din păcate lucrurile nu merg tot timpul cum vrem noi, dar nu mă descurajez eu aşa de uşor. aşa cum mi-ai zis şi tu am varianta net 😉 .în plus, poate că e un bun pretext să îmi „sâcâi” prietenii, cunoştinţele, etc., aşa mai socializez..hehehe…
    ms pt recomandare 🙂

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: