RSS

visare…amintire de copilărie

27 Aug

De 2 săptămâni…ufffff, dorm prost, extra prost aş putea spune. Simt că mor de somn, e ora 23 si eu cad de oboseală (şi nu pot să zic că am făcut ceva super obositor in ziua respectivă)…mă trezesc a doua zi între 9 şi 10 şi mă simt şi mai obosită. În alte zile nu pot să adorm…e ora unu, iar eu nu îmi găsesc starea, mă foiesc, mototolesc cearceaful, mă acopăr, mă descopăr….mă ridic, beau un pahar cu apă, apoi mă întorc la tentativa mea de a dormi. Atunci mă las pradă imaginaţiei, construiesc tot felul de scenarii, unele mai dramatice, altele demne de telenovelă…ahahaha….nu funcţionează, încă nu am adormit…offfff…atunci încep să retrăiesc chestii, mă gândesc la lucrurile care mi s-au întâmplat, dacă există vre-o explicaţie logică pt. părţile(clipe, secunde, zile, luni, ani, momente) ilogice din trecutul meu…mda, alunec şi cad pe podeaua filosofiei…şi tot nu adorm.  În cele din urmă recurg la ultima variantă: încep să număr mămăruţe(nu mă pasionează aşa mult oile)…poate ar funcţiona, dar nu mă pot concentra şi gândul îmi zboară aiurea. Of şi în cele din urmă adorm…şi mă trezesc a doua zi pe la amiază. Din păcate nu îmi pot aminti ce anume am făcut sau ce strategie am folosit pt. a mă îmbăta cu bine venitul somn…shit…asta înseamnă că la noapte iar nu o să pot să adorm…Ehehehe, dar sunt şi nopţi în care adorm cât aş pocni din degete…Atunci să te ţii, toate bune şi frumoase până în momentul în care creieraşul meu suprasolicitat (ahahha) trebuie să mai muncască şi atunci visez frăţică….do not get me wrong, i looovveeee dreaming(mă pricep la asta)…dar nu vreau coşmaruri…două, trei, atâtea îmi amintesc eu dimineaţă, deşi ştiu că sunt mai multe. Unele par atât de reale încât mă gândesc serios dacă mai vreau să dorm la noapte…hmmmm…

There is hope, still…azi noapte am visat (ce-i drept, am adormit pe la  trei), am visat cu copilărie…mmm, ce frumos a fost, părea aşa real ( de fapt chiar a fost real acum mulţi ani), ce bine era..eram o copilă şi eram printre copiii..cred că e prima mea amintire cu copiii, atunci cred că mă lăsase mama pt prima dată în curte, la joacă…ce fericită eram şi ce repede m-am împrietenit cu ei..oooo..şi ne-am jucat şi am pictat(mâzgălit un garaj întreg cu cretă) şi am râs, mda de râsul inocenţei îmi aduc aminte foarte limpede…era soare şi cer senin, eram copil, aveam părul blond, numai cârlionţi şi ochii albaştrii şi trăiam clipa (copilăriei)…

gata despre visul meu, mai multe nu mai scriu, restul îl păstrez numai pt. mine 🙂

Aşa cred că arătam şi eu 😀

IMG_2075

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 27 August 2009 în Fără categorie

 

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: