RSS

do we really let go?

03 Iun

Sometimes we just can’t let go….Credem ca am trecut peste, dar oare chiar am trecut? Suntem puternici sau trebuie sa fim puternici, asta ne zicem tot timpul, dar reusim cu adevarat sa fim asa???

Daca stau sa ma gandesc la fosta mea relatie(singura seriosa, cred) imi dau seama ca stiam de ceva vreme ca nu mai merge, dar nu puteam sa let go…initial m-am mintit singura, ma faceam ca nu vad, ca totul e bine, appoi cand nu mai puteam sa fac asta, am incercat sa schimb(pe mine, pe el, pe noi), dar nu a functionat nici asta, apoi am lasat lucrurile asa in voia sortii…normal ca stiam ca nu e sanatos, dar pe de o parte, nu aveam curajul sa iau o decizie, iar pe de alta parte, de ce eu trebuia sa iau decizia?  Imi era frica sa nu iau decizia gresita: daca zicem stop, poate ca de fapt il pierdeam pe the one(si odata ce ai taiat ata, nimic nu mai e la fel ca la inceput, nodul ramane) si atunci mi-as fi pierdut jumatatea. Daca ziceam stop, ramaneam singura(si sincer de 3 ani de zile nu mai stiam cum e sa fii sg) si atunci ce as fi facut?? cum sa ramai singur,fara nimeni alaturi, cum sa nu depinzi sentimental de cineva????.

Aveam doua variante: stop or keep going…si am zis c’est finit!…mi-am asumat riscul de a-l pierde pe „the one”(daca era el) si de a ramane sg….oh si a durut ca naibba…zici ca nu eram eu, ma simteam empty inside, pacat ca inca aveam pofta de mancare :((….si a trecut tp si am incercat sa let go, cateodata chiar am reusit, alteori nu…In primele luni eram ca un nou-nascut: am invatat sa privesc lumea cu alti oki, sa „vorbesc”, „sa ma joc”, „sa vreau sa explorez ceea ce ma inconjoara”, dar spre deosebire de un bebe, am invatat sa nu depind sentimental de cineva, aici ma refer la „un iubit”, desi am devenit mai dependenta de my friends(asta nu e rau neaparat)…

Acum stau si ma gandesc daca chiar i have let go…hmmm….sometimes i miss him like hell, dar apoi ma gandesc ca nici macar nu il mai cunosc, de fapt i miss the ideea of having someone…si apoi imi revin si mi-e bine singura…iubesc, traiesc, inspir, expir si descopar…de una singura si it’s not that bad….

In plus, o alta pb a mea e ca nu ma vad alaturi de nimeni, nu vreau…dar asta e o alta poveste….

P.S. Daca am iesit pe usa din fata si usa s-a trantit si s-a inchis, atunci oare am trecut peste???CA0LQB4X

Anunțuri
 
3 comentarii

Scris de pe 3 Iunie 2009 în Numai cu şi despre

 

3 răspunsuri la „do we really let go?

  1. Fille Du Vent

    6 Iunie 2009 at 10:27

    He wasn’t the guy you fell in love with. Te-ai fi chinuit, daca ati fi ramas impreuna. Asa e cel mai bine. U’ll see. And you will be loved again! Ti besc, puf! :*

     
  2. Fille Du Vent

    6 Iunie 2009 at 10:28

    *wasn’t anymore*

     
  3. serrenis

    6 Iunie 2009 at 10:30

    oricm merg inainte si nu imi pare rau pt nimic, ce a fost frumos are un locsor rezervat in inima mea, restul…nup…

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: