Remixez-not!

Nu mă pricep deloc la muzică, oricât de mult mi-aș fi dorit să am măcar o brumă de talent(vocal sau instrumental) nici o șansă, Afonă! Atalent! scrie mare pe mine. Cu toate acestea îmi place să ascult muzica, muzica bună, ca melodioasele manelele. Las manelele deoparte, de data asta(dar nu scapă ele, nici nu știu de ce le-am pomenit) și mă iau de…remixe/remixuri. Prin remix a se înțelege varianta fugită iute alertă a unei melodii care în original nu e așa.
Știu că mixul potrivit se găsește tare greu, dar remixul? După mine, nu există! Și nici nu înțeleg rostul unui remix. Să strice minunăția de melodie originală, eventual. Am mai auzit de-a lungul tinerei mele existențe câteva remixe/uri la melodii cunoscute și îndrăgite de public, dar până azi nu le-am băgat în seamă. Azi am auzit la radio, la radiioo, un remix la Mad World și m-a lovit întrebarea: ”care-i treaba cu remixele/urile astea?”
Nu prea vreau să știu. Oamenii au nevoie de alternative, asta am înțeles, dar dacă o piesă are inițial un iz melancolic sau deprimant, versuri line, de ce să nu rămână așa? Dacă eu vreau să-mi tai venele/ să-mi plâng de milă pe cutare melodie anume creată pentru așa ceva, cum mai pot să o fac, dacă melodia are un ritm alert?(Adrina ar zice: la viteză!ahahahaha). Oi fi eu mai succită și nu știu să apreciez adevărata valoare a unei melodii remixate…
Oricum, prefer o interpretare intrumentală, vocală, rock(mai soft așa, nu satanistă) sau mai știu eu cum, numai remix(house/tehno, dubstep) să nu fie.

*prefixului re-, în acest post, îi este atribuit sensul de repede

Așa-i că nu există termen de comparație?
vs

 

Azi am servit draci de toate culorile!

Cum nu se poate să treacă timpul fără să nu trăiesc câte un episod telenovelistic, făcut poate chiar de mâna mea. Așadar, povestea începe cu un țrrr de telefon(luna amară,unghii de drac):

O voce groasă de bărbat: Bună ziua?domnișoara…?…ați aplicat pt….?
Adriana:Da
Serrenis: ieyyyy m-au sunat pt. un job!!!
Vocea groasă: interviul e astăzi la ora 18 la Hotel….
Serrenis:?! E ora 12, nu e în localitate…
Adriana: Din păcate nu pot ajunge azi…
Serrenis: numai dacă se teleportează, pffff
Adriana: dacă se poate reprograma, chiar și mâine dimineață, nu contează ora
Vocea groasă: Da, azi e interviul la ora 18, dar dacă se mai fac interviuri vă anunțăm noi.
Adriana: Vă mulțumesc, la revedere!
Adrina, Adnana: wtf?????ce pana penelor a fost asta? Bine că nu a sunat cu jumătate de oră înainte de interviu!
Serrenis: e interviu colectiv? De e bătută în cuie ora? Nu se mai cade la un ”acord”comun privind programarea unui interviu??

Acum, eu și celelalte eu-uri, nu mai înțelegem nimic, credeam (se pare prost) că un interviu nu se programează în aceeași zi în care a fost contactat candidatul( e a doua oară când o pățesc). Ok, recunosc că caut job, dar asta nu înseamnă că nu mai fac nimic altceva decât să aștept telefonul angajatorilor, adică am și eu o viață(mai mult sau mai puțin), mai fac câte o treabă de muritor ordinar și pe deasupra îmi place să îmi planific(din timp) activitățile, mai ales când vine vorba de un interviu, pt. care se presupune că trebuie să te pregătești oleacă.
Știu că perioada actuală e una foarte grea, știu că locurile de muncă nu sunt pe toate gardurile, știu că angajatorii au de unde alege, iar mulți viitori angajați sunt la degetul lor mic, dar chiar așa?
Singura explicație care mi se pare mai plauzibilă este că joburile pentru care am aplicat sunt fakejobs (cum numai eu știu să le găsesc) și prin urmare nici recrutarea nu este una eficientă și profesionalistă. Sau poate am eu pitici pe creier și mămăruțe-n sânge (sau mă iau după Serrenis și Adrina). Totuși, mă întreb, ce să este oare?
Un mare merde și mulți draci de toate culorile!

 

Mă corectez

Nu știu alții cum sunt, dar eu mooor când nu știu care este forma corectă a unui cuvânt. Dacă nu sunt sigură cum se scrie corect, mă dau de ceasul morții până când aflu. Apoi, sănătate și voie bună, pot dormi liniștită și nu mă mai frământ.
Dacă se face că îi aud pe alții că pronunță greșit, iar eu știu varianta corectă, mă ia cu urticarie. Dacă îmi sunt cunoscuți/apropiați, mai în glumă, mai în serios, îi iau la ”nșpe metrii, dar dacă sunt persoane care se respectă(cică), atunci e complicat, mă abțin, dar în gândul meu numai eu știu ce e .
Și acum :
Întrebare: Corect se scrie vise sau visuri?
Răspuns: Și vise și visuri, doar că depinde de înțelesul fiecărui cuvânt, de context.
– vise: astea numai în sommn sunt posibile;
– visuri: la astea visăm cu ochii deschiși.
* mai multe lănuriri aici

O altă dilemă cu care m-am confruntat recent, deși înițial părea un fleac, am descoperit că multă lume nu folosește corect pluralul cuvântului ”rață”. Așa că:
Întrebare: rețe sau rațe?
Răspuns: eu aș fi înclinat să zic rațe, dar să vedem ce zic specialiștii:
DEX: RÁȚĂ, rațe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări domestice și sălbatice, înotătoare, cu ciocul lat și turtit, cu trunchiul scurt și îndesat, și cu picioarele scurte, deplasate în partea posterioară a trunchiului (Anas). ◊ Rață sălbatică = strămoșul celor mai multe rațe domestice, foarte asemănătoare cu acestea și apreciată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhynchos). Rață domestică = denumire dată multiplelor varietăți provenite prin domesticirea raței sălbatice și deosebite între ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitățile productive etc.

Bine că le-am lămurit și pe astea, rămâne de văzut cu ce ne mai confruntăm pe viitor..hmmm.